Arhivele Naţionale ale României au pus la dispoziţia publicului mai multe documente care ilustrează maniera în care au reacţionat iniţial autorităţile din ţara noastră în baza informaţiilor de care dispuneau.

După accident s-a urmărit maniera în care au circulat curenţii de aer şi s-au făcut măsurători ale gradului de contaminare radioactivă în aer şi la sol.

În data de 1 mai 1986 autorităţile române cunoşteau faptul că fusese depăşit nivelul de alarmare în Iaşi în privinţa contaminării la sol şi în Galaţi în privinţa contaminării în aer.

Conform stenogramei şedinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din data de 1 mai 1986, Nicolae Ceauşescu informa:

„Începând din noaptea aceasta, s-a creat o situaţie proastă pentru ţara noastră. Prin schimbarea direcţiei vântului, au crescut mult, în diferite zone, radiaţiile“.

Conform lui Ion Ursu, staţiile care efectuau măsurarea radioactivităţii au înregistrat depăşiri la Iaşi, Suceava, Târgu Mureş, iar norul radioactiv a ajuns şi în Tulcea şi Bucureşti.

Au fost mobilizaţi toţi specialiştii din aceste zone, iar elicopterele de la Tusla au fost pregătite pentru verificarea şi cercetarea radioactivităţii.

Ca o măsură suplimentarăm s-a decis ca toate persoanele care vin pe la Ungheni să fie controlate pentru „evitarea radioactivităţii şi eventualele cazuri să fie internate în secţiile de care dispunem“.

La data de 26 aprilie 1986 s-a produs explozia reactorului 4 de la Centrala Atomoelectrică Cernobîl, după o serie de greşeli de exploatare şi ignorarea măsurilor de securitate. Norul radioactiv a fost transportat de vânt în direcţia nord-vest peste Bielorusia şi peste republicile baltice, dincolo de frontierele URSS. Încărcătura mortală avea 50 de tone de combustibil nuclear, în vreme ce bomba de la Hiroshima avea masa substanţelor radioactive ce totaliza patru tone şi jumătate.

Botoșăneanul.ro a documentat acest subiect aici: 26 aprilie, ziua dezastrului: Ceaușescu în alertă la cinci zile de la EXPLOZIE, iar la Botoșani ”bate-un vânt ciudat, dar e cald”