Zestrea satului botoșănean, adunată sub biserica de la oraș: ”Cred că așa a rânduit Dumnezeu” – GALERIE FOTO

Credință, pasiune, dragoste pentru arta populară și o viziune aparte asupra educației. Toate acestea fac din biserica situată pe una dintre cele mai circulate artere din Botoșani o oază de liniște și de frumos.

 

Omul contemporan, din Botoșani sau de oriunde, simte tot mai acut haosul în care se scufundă societatea, haos în care este amplificat nu doar golul interior, ci şi cel exterior.

 

Omul zilei de azi vieţuieşte într-o nesiguranţă distructivă, este tot mai singur, mai interiorizat, retras în spațiul virtual care pare să îi ofere răspunsuri la toate întrebările.

 

În Botoșani sau oriunde, omul este tot mai devoalat sentimental, tot mai descurajat de fenomene politice şi sociale care deseori ating grotescul.

 

Poate că arta, singură, mai poate dărâma granițele dintre oameni, mai poate re-construi şi da forţă unor idei.

 

 

Oaza din mijlocul orașului

 

Preotul Petru Chirvase păstorește creștinii din parohia „Sfântul Vasile cel Mare” din Botoşani, cu biserica situată în curtea Spitalului Judeţean Mavromati.

 

O mică bijuterie arhitecturală, care se distinge de toate celelalte lăcaşuri de cult autohtone. Însă, de departe, ceea ce o deosebește cu  adevărat de alte biserici este amprenta populară, țărănească, vizibilă încă de la intrare.

 

 

Și nimic nu este întâmplător, nimic nu contravine specificului religios. Asta pentru că, dintotdeauna, arta a fost nedespărţită de religie şi, se spune, a atins culmile cele mai înalte prin religie.

 

Poate că acesta este și motivul pentru care, la demisolul lăcașului de cult, părintele a rostuit un adevărat muzeu. Cu zeci, probabil sute de obiecte, de la linguri, covoare și covorașe, ulcele, icoane și cărți de învățătură, mobilier țărănesc, ustensile de tot soiul. Adunate în ani și ani, unele de o inestimabilă valoare.

 

”Acest muzeu ajută în educație, fără îndoială. Pentru că este foarte bine să ducem copiii în muzee. Eu vorbesc acum de cele etnografice, de istorie, mai ales muzeul satului. Este foarte bine dacă școlile ar face ieșiri mai dese”,

Pr. Petru Chirvase, Biserica „Sfântul Vasile cel Mare”

 

A pornit acest demers în urmă cu foarte mulți ani. Pe când nici nu se construise biserica. Prin anii 90 începuse să adune ba un ștergar, ba o ulcică. L-au atras dintotdeauna simbolurile artei populare, l-au emoționat urmele bătrâne ale timpului pe lingurile de lemn sau pe scaunele mici, strâmbe, din lemnul scobit cu grijă de bărbații satelor.

 

A simțit că acolo viețuiește în veac sufletul țăranului. Și, privind astăzi în jur, în încăperea devenită muzeu, părintele păstrează clipe îndelungi de tăcere.

 

”Poate că m-a inspirat Duhul Sfânt, duhul părinților mei, dragostea de neam moștenită de la ei. Am fost sensibil la tradițiile și frumoasele îndeletniciri de mic, am avut de mic aplecări în acest sens. Cred că așa a rânduit Dumnezeu, vă spun, pentru că din proiect acest spațiu nu exista”,

Pr. Petru Chirvase, Biserica „Sfântul Vasile cel Mare”

 

 

Ulterior, după ce a fost definitivat proiectul bisericii, a fost adăugat și spațiul de la demisol. Un demisol parțial, de fapt, completează părintele.

 

”Aveam durere mare în suflet că nu am reușit să obțin aprobarea Bisericii cu demisol. Până la urmă s-a aprobat să excavăm și să creăm acest spațiu”.

 

 

Vin copiii la biserică….

 

…coboară încântați scara de fier forjat, unii cu înfrigurare, alții ca și cum ar porni într-o aventură. Scara spiralată îi duce până jos, în fața unei uși pe care scrie: ”Deschide poarta de la țară a bunicilor”.

 

Iar dincolo de ”poarta bunicilor” se înșiră povestea...

 

 

”Dacă ai pasiune…”, se rostogolește domol vocea părintelui Petru Chirvase și privirile prind a colinda încăperea.

 

”Asta trebuie să îi preocupe pe dascăli. Să le insufle copiilor pasiuni de acest fel. Da, copiii vin aici. Sunt foarte fericiți, sunt plăcut impresionați imediat ce ajung aici. Îi servim mereu cu ceva, dacă e cald le dăm limonadă, îi servim cu fructe uscate, cu biscuiți de casă”,

povestește părintele Chirvase.

 

 

O cale către normalitate

 

De veacuri, biserica a născut şi a conservat bine arta. Iar arta, sub toate formele ei, reprezintă expresia transcendentului, tendinţa spre perfecţiune, ea există pentru sensibilizarea sufletului, pentru înălţarea lui la Dumnezeu.

 

Arta schimbă fiinţa umană, o modelează, o sensibilizează, o face capabilă de bunătate, de iubire, înlăturând egoismul şi răutatea. De aceea generaţiile de copii, adolescenţi şi tineri trebuie iniţiate în artă.

 

De aceea, crede părintele Petru Chirvase, arta românească, autentică, este componentă a fiinţei noastre naţionale și trebuie promovată în şcoli şi în diferitele manifestări culturale.

 

Iar aceste forme ale artei trebuie să își facă loc, să fie cunoscute copiilor, tinerilor.

 

Însă, într-o lume a tehnologizării și, mai nou, a educației online, arta ajunge din ce în ce mai greu sub privirile publicului.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store