Zarug şi dezertările din PSD

 

Directoarea de la Serconf şi al său soţ părăsesc social-democraţia. Nu sînt foarte clare motivele, dar sigur e un lucru : PSD o să mai dospească pe puţin vreo trei ani în opoziţie, iar Alexandru Zarug e unul din puţinii directori rămaşi pe funcţie după ce Geoană şi ai săi au plecat de la putere. E foarte posibil ca, dată fiind situaţia materială mai mult decît liniştitoare a familiei Zarug, motivul plecării să nu ţină de atracţia partidului de la putere. Pe de altă parte însă, nu ştiu cum se face, dar cînd e vorba să plece un om politic dintr-un partid în altul, e o chestie ca un drum cu sens unic, numai din opoziţie spre putere. Îmi amintesc că în urmă cu ceva ani Mihai Mălaimare, pe atunci deputat de Botoşani, n-a mai rezistat limbajului suburban al şefului de la PSD-ul local şi a părăsit partidul. Faza e că n-a mai putut să îl audă pe Conţac abia după ce social-democraţii au intrat în opoziţie. Cît fuseseră la putere înghiţise cumincior toate invectivele şefului de la Transporturi Auto. După cîteva luni de opoziţie n-a mai putut. Şi s-a supărat aşa de tare că din toate partidele astea din România a nimerit fix în ăla care conducea ţara. Şi uite aşa a devenit liberal. Sigur, acesta nu e decît un exemplu. Ele sînt însă cu duiumul. În perioada 2000 – 2004, cînd PSD făcea şi desfăcea în judeţ, mai rămăseseră doar vreo 10 – 15 primari care nu erau în partidul roşu. În rest, toţi ceilalţi respirau social-democraţie prin toţi porii. E şi un primar tare la capitolul ăsta în „Cetatea Eternă” a judeţului. Constantin Humelnicu de la Roma a fost de vreo două ori liberal şi de vreo două ori social-democrat, în funcţie de cine guverna România. Cînd au ajuns amîndouă în opoziţie, iar el nu mai avea voie să schimbe partidul pentru că şi-ar fi pierdut mandatul, a anunţat că îl susţine pe Băsescu la prezidenţiale, care, uite ce coincidenţă, e regele neîncoronat al PD-L – ului de la putere. Cum spuneam, PSD-ul mai are mult de mîncat pîine neagră de opoziţie. Aşa că e de aşteptat să mai vedem psd-işti care realizează aşa, dintr-o dată, că nu se mai regăsesc în politica partidului, că nu le place cum se uită şeful la ei şi că le place tot mai mult portocaliul. Sau violetul ... Sergiu BĂLĂŞCĂU