Visuri de vice

 

Un parc cu alei, piste pentru role, locuri de joacă pentru copii, şase terenuri de tenis şi baschet, piste pentru biciclişti, două bazine, piscină, duşuri, vestiare şi, ţineţi-vă bine, o pasarelă de tranzitare pietonală. Nu, nu este o descriere a nu ştiu cărui cartier din Detroit sau Chicago, ci a unei zone din Botoşani. O cheamă Cornişa, iar viceprimarul cel tînăr de la municipiu spune că toate chestiile astea se vor face la Botoşani. Costă peste vreo 20 de milioane de euro, dar cică ne dă UE bani să facem minunile astea lîngă cimitir. Prima oară m-a umflat rîsul, apoi am început să mă enervez. Dom’ne, oamenii oare chiar ne cred nebuni!?! Adică oraşul e rupt de ninsoare, îţi distrugi maşinile în craterele din oraş, parcările gem de zăpadă, circulăm de un deceniu cu tramvaie second-hand, Urban Serv împrăştie materialul antiderapant cu un nene care aruncă nisip dintr-o basculantă, iar noi vorbim despre futurisme dintr-astea? Bine, bag de seamă că e, aşa, o modă naţională. Dacă tot vorbeşte Oprescu despre autostradă suspendată la Bucureşti, de ce să nu zicem şi noi ceva măcar de-o pasarelă pietonală suspendată. Dar asta nu e tot. Cică pe la Big o să avem nu ştiu ce parcare subterană, în oraş o să fie nu ştiu cîte bazine de înot şi altele, şi altele, şi altele. Bine, pînă una-alta, vara dacă vrei ştrand trebuie să cauţi prin alte judeţe, iar dacă vrei parc de distracţii te duci la mare eventual. Că noi astea le avem doar pe hîrite şi numai în declaraţii. Poate n-ar strica oamenilor care promit toate astea, pînă ce fac pasarele şi alte minuni dintr-astea, să facă nişte chestii mai palpabile, mai obişnuite, că nu sîntem noi aşa de pretenţioşi. De exemplu, să găsească formula magică de prin alte părţi, unde dacă astupi o groapă din stradă groapa chiar dispare, iar mixtura aia asfaltică chiar rămîne acolo şi nu se sparge într-o săptămînă. Dar bănuiesc că sînt prea ocupaţi cu parcurile de joacă, pasarela şi parcarea subterană. Sergiu BĂLĂŞCĂU