Aflată la aproximativ 40 de km de Botoșani, moșia familiei Alexandrescu avea să devină nu doar reședință, ci și sursă de venit, domeniul fiind extins cu sute de hectare. Construcția principală era finalizată în 1905, proiectul fiind semnat de un arhitect venețian.
Imobilul împrumută evident din arhitectura tipică vremurilor, stilul neoromânesc fiind cel mai în vogă la cumpăna dintre secole. Cu toate acestea, clădirea este punctată de diverse motive decorative ce îi oferă un aspect aparte, monumental - folosirea cărămizii în decorarea ancadramentelor sau a cadrelor de lemn în punctarea micilor balconașe.
Moștenitoarea conacului a fost unica fiică a soților Alexandrescu, Yvonne (1890-1974), care avea să intre în marea familie Cantacuzino, căsătorindu-se cu Ion Cantacuzino (1888-1954), alături de care a avut o fiică, Claudina (născută 1914).
După exproprierile din cursul anului 1948, conacul intră în posesia statului comunist, care, din 1949, instalează în conacul de la Guranda o unitate spitalicească. În anii 2000, conacul reintră in proprietatea familiei, prin moștenitorii săi.
Care acum l-au scos la vânzare prin intermediul agenției Sothesby Internațional Realty care se ocupă de vânzarea proprietăților de lux din toată lumea.
Conacul de la Guranda se vinde la prețul de 300.000 de euro.
Are în total 23 de dormitoare și cinci băi.
Suprafața construită la interior este de 1.134 metri pătrați iar la exterior, moșia are 16 hectare de teren.
Conacul Alexandrescu de la Guranda s-a aflat și în atenția Consiliului Județean Botoșani care și-a exprimat intenția de a-l cumpăra.
Liberalii s-au opus acestui demesr invocând un potențial risc epidemiologic.
