Urşii de aproape un miliard şi jumătate de la CJ – povestea incredibilă a cheltuirii fondurilor europene pentru un film al judeţului

 

Consiliul Judeţean utilizează pentru promovarea Botoşanilor un film care din unele puncte de vedere reprezintă o bătaie de joc la adresa acestor meleaguri. Producţia pentru care s-a plătit bani grei unei firmuliţe anonime din Bucureşti cuprinde minciuni despre judeţ, dar şi totodată o reclamă deşănţată la o anumită societate comercială. Deşi acesta a fost realizat în urmă cu patru ani, nici un oficial nu a luat până acum atitudine faţă de acest film.

Efortul botoşănenilor pentru protejarea vânatului ar fi dat roade
Intitulat „Botoşani County” filmul face parte din proiectul „Tourist Information and Cross-border Cooperation Centre” finanţat prin PHARE CBC 2004 în cadrul programului de bună vecinătate România – Ucraina. A costat peste 32.000 de euro şi ar trebui să fie unul definitoriu pentru judeţ, care să atragă turiştii străini spre aceste locuri. Are 30 de minute, este narat în limba engleză şi cuprinde cel puţin un aspect şocant despre judeţ. Astfel, spre finalul acestuia se arată nici mai mult, nici mai puţin, că în Botoşani ar trăi… urşi. Se prezintă imagini cu aceste animale ca şi cum ar fi fost surprinse în judeţ, iar comentariul este unul pe măsură: „Botoşănenii au înţeles foarte bine importanţa bogăţiei faunei acestor locuri şi efortul lor permanent pentru protejarea şi îngrijirea vânatului a dat roade”. Spre deosebire de alte lucruri din film, precum case memoriale sau obiective industriale, nu se precizează locul din judeţ unde ar trăi urşii. Mai mult, filmul cuprinde şi imagini cu alte rase de animare care nu ar trăi la Botoşani. „Sunt ovine care într-adevăr se găsesc în judeţ, dar şi rase care nu sunt specifice judeţului”, ne-a declarat Florin Aioniţoaie, deţinătorul unei ferme de ovine. Acesta a avut iniţiativa producerii unui astfel de film şi susţine că i s-ar fi furat ideea după ce a depus-o la Consiliul Judeţean. Potrivit acestuia unele cadre cu vite sunt filmate în alte judeţe şi prezentate ca provenind din Botoşani. „Sunt de la munte”, a arătat actualul director al Teatrului Vasilache.
Firma lui Conţac, cea mai tare din parcare
Producţia are şi o secţiune dedicată vieţii economice a judeţului. Sunt prezentate numai trei firme şi ceea ce pare cel puţin scandalos este că prima dintre acestea, căreia i se dedică şi cel mai generos timp, este nimeni alta decât SC Transporturi Auto SA, societatea controlată de Constantin Conţac, cel care la ora efectuării producţiei şi a achiziţiei filmului era preşedinte al Consiliului Judeţean şi deci ordonator principal de credite.

„Infrastructura necesară unei dezvoltări propice a constituit şi ea o preocupare pentru oamenii acestor locuri”,
este comentariul care însoţeşte imaginile de la SC Transporturi Auto SA. În afară de compania în cauză, mai sunt prezentate, mult mai succint însă, Rapsodia Conf şi Electroalfa.
Oraşul modern Dorohoi şi industria sticlei care nu prea mai există
Filmul mai cuprinde măcar un aspect ciudat. „Municipiul Dorohoi este un oraş modern care a devenit faimos pentru industria sticlei fabricate aici”, se specifică în ”Botoşani County”. Dacă faptul că Dorohoi poate fi „un oraş modern” în condiţiile în care oamenii nu au apă caldă şi căldură în sistem centralizat poate fi totuşi o chestiune de interpretare, în schimb cert este că industria sticlei practic a murit, atât Stipo, cât şi Porţelanul s-au închis de ani buni. Printre altele, în film se mai arată imagini din Centrul Vechi al municipiului Botoşani, cu menţiunea că acesta „este inima aşezării (…) de aici pleacă infuzia de farmec, ceea ce conferă personalitate şi unicitate locului” şi o căruţă cu număr roşu de maşină, momente în care se spune că „un fel de inimă însufleţeşte glia, ierburile şi animalele. Toate respiră un aer al mulţumirii şi al belşugului revărsat în fiecare ungher”.
Filmul pentru CJ, o lovitură pentru o firmă cu un singur angajat
Filmul a fost produs de SC Eurofilm Grup SRL, o societate din Bucureşti desemnată câştigătoare a unei proceduri de cerere de ofertă, nefiind deci vorba de o licitaţie propriu-zisă. CJ a plătit ceva peste 32.000 de euro pentru realizarea filmului, adică circa 1,4 miliarde de lei vechi.Conform firme.info, compania în cauză nu are decât un singur angajat. S-a înfiinţat în 2005, sediul îl are într-un… magazin, „Muzica” din sectorul 1 al capitalei, iar contractul cu CJ Botoşani pare să fi fost cea mai mare lovitură dată de agentul economic în cauză. Asta reiese din cifrele de afaceri pe care „Eurofilm Grup” le-a avut de-a lungul anilor. Cea mai mare dintre toţi anii de la constituire, în jur de 250.000 de lei, a avut-o în 2007, an în care s-a derulat contractul cu Consiliul Judeţean. În rest societatea în cauză nu a mai reuşit vreodată să atingă asemenea venituri, a doua cea mai bună cifră de afaceri fiind realizată în 2008, când s-a ajuns la circa 195.000 de lei.
Foştii şi actualii şefi ai CJ nu prea au văzut filmul
Nici foştii şi nici actualii şefi ai Consiliului Judeţean nu ştiu prea multe despre acest film dintr-un motiv foarte simplu: deşi instituţia îl tot distribuie la tot felul de oficialităţi, conducătorii ei nu l-au prea vizionat. „Nu m-am ocupat eu. Eu n-am găsit urşi. Filmul era făcut pe un proiect european de promovare a turismului, ceva de genul acesta, era un capitol dintr-un proiect european accesat”, ne-a declarat Dorin Ciuştea, unul dintre vicepreşedinţii CJ de la acea dată, care a recunoscut că „nu l-am văzut niciodată” şi că filmul a fost realizat spre sfârşitul mandatului său. Cătălina Lupaşcu, actualul vicepreşedinte al CJ ştie că filmul s-a făcut „pe vremea lui Conţac”, „dar nu l-am văzut”. „Avem urşi?” a întrebat amuzată Cătălina Lupaşcu atunci când a aflat ce cuprinde filmul. „Ştiu că a mai fost o dată o discuţie, că s-au dat bani mulţişori pe filmul acesta”, a mai spus vicepreşedintele CJ.
Printre altele, filmul mai cuprinde informaţii despre instituţii de cultură, de la Muzeul Judeţean şi Memorialul Ipoteşti la teatre şi case memoriale, despre lăcaşe de cult, precum Biserica Uspenia sau Mănăstirea Sihăstria Voronei, despre obiceiuri ale locurilor, cum ar fi olăritul sau ţesutul şi locuri de destindere, cazul Popasului Cucorăni.
Sergiu BĂLĂŞCĂU




CITEŞTE ŞI:
 Oras promovat dupa modelul Elena Udrea
Tineri duşi la Viena cu clipuri video