Un actor celebru, cu birou la Bruxelles, la o șuetă cu botoșănenii – FOTOGALERIE

În fața Prefecturii din Botoșani, 27 mai, pe la ora 10. Un grup restrâns de oameni în etate discută vesel, hohote de râs răsună. Câte un trecător se mai oprește, dă mâna cu un omuleț cu părul nins, îmbrăcat lejer. E Mircea Diaconu, actor celebru și, de un an, europarlamentar.

 

Tradiție de mai

A venit într-o vizită fulger la Botoșani, să scoată niscaiva botoșăneni la o cafea, la o poveste. Face un tur al țării, luna mai îi priește călătoriei. Ochii îi luminează la fiecare strângere de mână pe care o primește. Botoșănenii îl privesc mai mult ca pe actorul ce a dat viață multor personaje, decât ca pe eurodeputatul care le reprezintă interesele.

„Am venit pur și simplu din plăcerea mea, am adus un raport de activitate, lumea să știe și ce fac acolo și să înțeleagă, să se supere, să nu se supere, că m-au trimis acolo”, explică fostul director al Teatrului „Nottara” din București.

Botoșaniul face parte dintr-un circuit pe care îl face anual prin țară, un periplu prin bogățiile naturii. „Și așa voi face în fiecare an, chiar dacă am sau nu treabă. Vreau să mă plimb în mai prin țară, pentru că arată foarte frumos. Și vă spun de ce arată frumos: iarba crește în luna mai peste PET-uri și nu le mai văd, așa văd și eu România frumoasă”, povestește râzând actorul.

„Am niște amintiri crude”

Mai este totuși ceva ce îl împinge parcă de la spate să se înhame la drum: în România, în mai, miroase a salcâmi. „Ceea ce nu se mai întâmplă în nicio țară europeană – eu le tot traversez, sunt semi-navetist de Europa – pentru că ei sunt grijulii, gospodari, și n-apucă să crească, probabil și n-au miros de salcâmi, vai de ei. Așa cum în alte țări pe care le admirăm, nu miroase a fân cosit, pentru că ei au alte tehnologii, nu cosesc fânul, nu îl usucă, nu miroase a flori de câmp. Noi avem lucruri din astea, care par a fi de secolul nu știu care, de Evul Mediu, dar ce frumoase sunt”.

Nu uită ultima vizită făcută la Botoșani anul trecut, ba chiar și-o amintește cu puțină amărăciune, dar acum face haz de necaz. Atunci a rămas cu mașina în drum și a stat până dimineața să o repare la un service. Drumul l-a purtat din nou aici, deși „am niște amintiri crude. Și când voi pleca la Suceava, voi opri exact acolo”, spune râzând.

România de poveste

Spiritul glumeț și-l păstrează și în relațiile profesionale de la Bruxelles, unde s-a întâlnit de curând și cu proaspătul europarlamentar botoșănean Mihai Țurcanu.

„Le povestesc mereu despre România, le spun și snoave și anecdote românești, tot felul de istorii. Vă dau un exemplu, se discuta doct și la cel mai înalt nivel, ceva ce ar trebui să ne îngrijoreze și pe noi, Tratatul de Liber Schimb SUA – UE, ceea ce va schimba multe în viața noastră, a tuturor, care se semnează peste mai puțin de un an, este deja de vreo doi ani în negocieri. Ei bine, se discuta acest subiect, și eu le-am zis următorul lucru: uitați ce se întâmplă, experiența noastră de vecini cu Uniuniea Sovietică, sau Rusia, nu văd mare diferență, a făcut ca în România să existe o vorbă, o știm și credem în ea: americanii sunt niște ruși bogați. Au râs”, își amintește eurodeputatul.

A petrecut 15 minute lângă Teatrul „Mihai Eminescu”, timp în care a fost salutat de mulți admiratori. S-a oprit din poveste, le-a răspuns, le-a strâns mâna. Botoșănenii îl iubesc. Cu o parte dintre ei, a plecat agale spre o terasă, să schimbe o vorbă, să bea o cafea. Nu se mai întoarce până la anul în mai.

Și cafeaua cine o plătește?

(C.B.)

[[galerie-foto]]