Acum, mai mult ca niciodată este actuală discuția despre starea dezastruoasă în care se află sistemul medical românesc. Cel mai important factor care ne-a adus în starea actuală este implicarea continuă a politicului în administrarea spitalelor. Cu toate că acest proces durează de 30 de ani,în 2010,odată cu trecerea spitalelor în administrarea autorităților locale și județene dezastrul din spitale a ajuns la cote maxime. Nu este clar nici azi de ce ministrul sănătății de atunci Cseke Atilla a dorit descentralizarea sistemului de sănătate, probabil că erau copleșiți de administrarea unui sistem defect, pasând răspunderea autorităților locale.

Efectul a fost unul DEZASTRUOS, consiliile nu au reușit să administreze mai bine spitalele,în schimb au reușit mai ușor să numească în funcțiile de conducere a spitalelor și a Casei Județene de Sănătate OAMENI de PARTID, doar pe principiul obedienței, fără nicio legătură cu competența. De ce ar fi OBEDIENT un manager sau un director? Pentru că ocupă funcția prin numire și astfel este extrem de vulnerabil, putând fi schimbat după dorința mai marilor județului. Abia după vreo doi ani, după ce își demonstrează loialitatea pentru partid,îi este permis să se instaleze printr-un ”examen” care desigur este organizat în așa fel să iasă cine trebuie.

Să nu uităm că din punctul de vedere al Consiliilor Județene, managerul perfect este acela care nu cere bani, dar dimpotrivă face economii. Puțini știu că există un bonus la sfârșit de an care se vehiculează a fi echivalentul a trei salarii, acordat managerilor cu rezultate economice "deosebite". Dar cum să faci economie într-un spital care funcționează la limita inferioară a finanțării? Răspunsul e simplu, faci economie la medicamente, căldură, mai subțiezi supa sau nu mai dai suplimentul alimentar, amâni achiziția de echipamente. Și uite așa se ajunge într-o situație dezastruoasă cu pacienți nemulțumiți de îngrijiri, și personal medical nemulțumit că nu are cu ce trata. De fapt și unii și ceilalți sunt prizonierii și victimele aceluiași fenomen: POLITICUL ARE NEVOIE DE BANI, și nu le pasă de starea spitalelor până nu ajung ei înșiși să fie pacienți.

Amintiți-vă din istoria recentă când reprezentanții unui guvern demisionar PSD erau în vizită la Spitalul Județean Botoșani și li se spunea că „avem de toate, nu mai avem nevoie de nimic”, dar cu toții știam că spitalul era aproape în regim de avarie. Acesta este exemplul tipic de obediență. Imixtiunea politicului în administrare are și alte efecte. Atât medicii, asistenții, cât și infirmierii s-au confruntat cu imposibilitatea de a obține un post chiar dacă conform organigramei ar mai fi fost nevoie de personal și deodată,neașteptat,aflăm că s-a scos un post la concurs dar se știe neoficial că este pentru cineva anume care,surpriză, are o cunoștință apropiată prin unul din partidele de la conducerea județului. În acest fel persoanele competente dar fără bani de dat și fără pile politice, nu reușesc să ajungă în sistem.

Pot să spun deschis aceste lucruri pentru că eu am intrat pe ușa din față în sistem, am dat examen de rezidențiat național și pentru că am fost printre primii din țară, am putut să îmi aleg și post de medic specialist.

Acestea sunt câteva dintre efectele nocive ale politizării sistemului sanitar, dar să vedem care ar fi soluția. O întrebare tot mai frecventă zilele acestea,ar trebui să revină spitalele în administrarea Ministerului Sănătății sau să rămână în continuare în administrarea consiliilor județene și locale? În primul rând nu există nici o garanție că Ministerul Sănătății nu va lăsa de izbeliște spitalele la fel cum a făcut și până în 2010. Pe de altă parte cel puțin teoretic conducătorii județelor ar trebui să știe punctual necesitățile instituțiilor medicale. Personal cred că soluția este undeva la mijloc.Dacă este să rămână spitalele în continuare în administrarea autorităților locale, DSP fiind reprezentantul Ministerului Sănătății în teritoriu, ar trebui să își sporească activitatea, să se transforme dintr-un simplu observator într-un "watch dog", gata să sancționeze administrarea ineficientă a spitalelor. O altă condiție sine qua non, este ca managerii și directorii să fie APOLITICI.

Mult timp am crezut că managerul unui spital trebuie să fie obligatoriu un medic. În acest moment cred că cel mai potrivit ar fi un bun economist care să înțeleagă că nu administrează o fabrică ci administrează o instituție ce oferă servicii unor persoane care se află într-un moment greu din viața lor. Un astfel de manager ar trebui să aibă în dreapta sa, pe cel mai bun sfătuitor al său și anume directorul medical, care este obligatoriu unul dintre medicii instituției. Faptul că ar fi independent de oamenii politici i-ar da o libertate imensă, ar putea angaja personal competent, ar avea libertatea de a cere bani consiliilor pentru investiții și servicii de înaltă calitate. Când vom avea astfel de manageri? Atunci când clasa politică va înceta să mai vadă spitalele ca pe o sursă de venit pentru partid, sau acest lucru poate veni odată cu schimbarea clasei politice vechi cu oameni ce nu au fost contaminați de flagelul corupției.

În acest spirit vă invit la alegeri pe 6 decembrie cu îndemnul de a vota pentru O Românie fără Hoție!Votați Alianța USRPLUS!

Tudor Sîrbu, USR-PLUS Botoșani, Candidat pentru Senatul României

Comandat de PARTIDUL UNIUNEA SALVAȚI ROMÂNIA - FILIALA JUDEȚEANĂ BOTOȘANI, Realizat de SC Savin Consulting Press SRL, Cod unic de identificare mandatar financiar 11200021

(Comunicat USR-PLUS Botoșani)

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: