„Tortul” oamenilor din satele botoșănene, rețetă veche de sute de ani: Cu asta ne-am trezit și nu ne închipuim Crăciun fără…

În județul Botoșani se păstrează câteva rețete, de sărbători, vechi de câteva sute de ani.

 

 Rețetele oamenilor de la sate

 

 Printre acestea sunt faimoasele sarmale cu crupe, claponii umpluți, cozonacii domnești, dar și „tortul țărănesc“ cu semnificații religioase aparte.

 

Bucătăria românească s-a schimbat de-a lungul timpului. A suferit, de-a lungul secolelor numeroase influențe. Însă în comunitățile rurale din nordul Moldovei există păstrate câteva rețete medievale care arată delicioasele festinuri românești de acum câteva secole, cu ocazia Crăciunului. De altfel, în acea perioadă oamenii sărbătoreau, mai degrabă Nașterea Domnului decât „Crăciunul“. Din acest motiv unele preparate tradiționale aveau și o semnificație religioasă.

 

Una dintre cele importante preparate culinare gătite în ținuturile Botoșaniului de astăzi era julfa. Nimeni nu mai știe ce înseamnă acest cuvânt. Cert este că fără julfă nu era Crăciun adevărat în casele țăranilor botoșăneni, fie că erau din zona Ripiceni, Mitoc, Călărași sau Dângeni.

 

Cum se face julfa

 

Julfa era efectiv un „tort“ al țăranului, făcut din foi de turtă coapte pe vatră și acoperite cu o pastă făcută din cânepă. După ce turtele erau pătrunse de cremă, julfa era numai bună de mâncat.

 

Sonia și Maricel Apalaghiei din cătunul Hulub, comuna Dângeni, județul Botoșani, încă mai fac julfă de Crăciun, un obicei pe cale de dispariție. Ei spun că acest fel de mâncare are câteva sute de ani și este o tradiție moștenită din generație în generație, scrie adevărul.ro

 

„Din moşi-strămoşi se face julfa. Se folosesc turte din făină, fără drojdie, miere, seminţe de cânepă, nucă şi cam atât. Este autentic românească. Cu asta ne-am trezit și nu ne închipuim Crăciun fără ea“, spune Sonia Apalaghiei.

 

Cei doi săteni explică și procedeul de preparare. Cânepa este ingredientul principal. Se coc semințele de cânepă, apoi sunt zdrobite într-o piuă de lemn, până se obține o pastă. Peste pasta obținută se pune apă călduță pentru a separa cojile de sămânță. În timp ce nea Marcel se ocupă de semințele de cânepă, tanti Sonia face turtele.

 

„Turte simple, fără drojdie, din făină, apă și sare, pe care le coacem pe vatră, direct“, precizează ea.

 

După ce s-au copt pe vatră, turtele sunt unse cu miere și servesc ca un soi de blat. Fiecare turtă bine unsă cu miere este acoperită de un strat de cremă de cânepă, în care, în prealabil, s-a adăugat și nuca. Se pun 12 straturi și arată exact ca un tort.

 

Se lasă cel puțin 24 de ore, pentru a pătrunde crema fiecare blat și pentru a-l înmuia bine. Mai apoi, julfa se taie felii și se mănâncă.

 

Julfa are o semnificație religioasă profundă. Cele 12 straturi reprezintă lunile anului, iar julfa mai este numită și „Pelincile Maicii Domnului“, fiindcă ar semnifica pelincile, adică scutecele folosite de Maica Domnului după nașterea lui Hristos.