Este cântăreață, pianistă și compozitoare și este omul care a învățat să se cunoască prin muzică, prin renunțare la aceasta și apoi prin reinventarea muzicii.
Pentru Leyah, rețeta perfectă este dată de pian plus voce. Niciodată pian fără voce sau voce fără pian.
Pe numele ei adevărat Magdalena Marica, Leyah s-a născut la Botoșani, într-o familie de iubitori de muzică clasică. Fiica lui Modest Cichirdan, fost dirijor și director al Filarmonicilor din Botoșani și Craiova, Leyah a început pianul la 5 ani, pentru ca mai bine de 10 ani mai târziu să își facă debutul pe scena Filarmonicii, chiar sub bagheta tatălui său.
”Eu sunt născută la Botoșani, dar de la doi ani și jumătate am crescut la Craiova. Tatăl meu a primit un post acolo, iar eu mi-am petrecut copilăria în Filarmonică și în Operă. Am vrut să fiu cântăreață de operă mai întâi. Eram fascinată de cântat, teatru, muzică, costume, peruci. Opera era totul”, mărturisește fiica lui Modest Cichirdan într-un interviu pentru life.ro.
Acum, Leyah, în plină ascensiune muzicală, propune publicului său un stil de muzică inedit, cinematic pop, și un mesaj puternic, dedicat copiilor aflați în zone de război.
De ce ai făcut tu pian?
”Într-un fel, asta a fost tradiția familiei. Și sora mea a făcut pian. Tatăl meu, dirijorul Modest Cichirdan, și-a dorit foarte mult ca și copiii lui să-i urmeze. Dar îmi pare foarte bine că am făcut pian”, spune Leyah.
Cum te-a influențat pe tine, ca artist, personalitatea tatălui tău?
”Tata m-a ghidat foarte frumos din umbră. A avut această putere de a-mi arăta lucrurile în cel mai frumos fel posibil din punct de vedere muzical. Nu m-a forțat niciodată să fac ceva ce nu mi-ar fi plăcut, nu cred că m-ar fi încurajat vreodată să fac performanță în zona cântatului la pian dacă nu ar fi crezut că pot să o fac cu adevărat. Mai puțin am crezut eu în mine. Uneori, când eram mică, îl întrebam dacă eu am luat pe bune un premiu. Pentru că el era o persoană marcantă în oraș, iar copiii spuneau că datorită lui am luat un premiu. Iar el mi-a spus: ”eu nu am cântat la pian în locul tău. Dacă tu nu cântai la pian așa cum ai cântat, nu ai fi putut să iei acel premiu sau nu ai fi luat nota respectivă la examen”. Într-un fel pe care nu l-am conștientizat decât mai târziu, am vrut să fiu și eu un mic tata, acel artist care să trăiască prin muzică. Tata era profund îndrăgostit de muzică. La noi în casă se asculta zilnic muzică, iar vinerea eram cu toții la concert la Filarmonică. Nu a existat o zi de vineri în care să lipsim de la acest concert. După fiecare concert pe care îl susținea, când eu țineam reportofonul și înregistram tot, primul lucru pe care îl făcea când ajungea acasă, la 9:30 seara, scotea caseta din cutie, se ducea la el în birou, închidea ușa și asculta concertul. Pentru el era important să știe cum a fost. Tata m-a ghidat din umbră și mi-a insuflat atât de puternic această dragoste pentru muzică încât mi-a intrat extrem de bine în minte că sunt un om făcut pentru muzică și asta trebuie să fac. Asta m-a urmărit și mă va urmări mereu”.
De ce vorbești despre el la trecut ?
”Pentru că tata nu mai este din 2020. Era un om mult mai viu și mai tânăr decât mulți dintre noi, care suntem foarte tineri. Era un om plin de planuri. Spre surprinderea tuturor, lucrurile s-au întâmplat cum s-au întâmplat și el nu mai este”.
Modest Cichirdan s-a născut la 13 aprilie 1941, în Lipcani, judeţul Hotin, și s-a stins din viață pe 18 iulie 2020, la București. A început studiile muzicale în oraşul Râmnicu Vâlcea. În perioada 1961-1966, urmează cursurile Conservatorului de Muzică “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti și debutează ca dirijor în 1966, la pupitrul Filarmonicii din Arad. Activează, pentru scurt timp, ca instrumentist în orchestra Filarmonicii “Banatul” din Timişoara. Tot aici dirijează, în paralel, orchestra de cameră a Filarmonicii.
Începând cu anul 1972 se stabileşte în Botoşani, îndeplinind calitatea de dirijor şi apoi de director al Filarmonicii din localitate. ”Se remarcă prin iniţiative artistice îndrăzneţe, prin concerte de ţinută interpretativă, fapt ce a atras atenţia opiniei publice asupra calităţilor sale artistice, impunându-se ca una dintre personalităţile muzicale de luat în seamă pe plan naţional”, scria în revista „Mozaicul” criticul Gheorghe Fabian.
Modest Cichirdan (1941 - 2020)
În 1986, este rugat să accepte transferul la Filarmonica “Oltenia”, într-un moment de incertitudine managerială a instituţiei. Ocupă postul de dirijor (1986-2003) şi de director (1986-1990) al Filarmonicii, propunând un program temeinic de relansare artistică a colectivului în plan local, regional, naţional şi internaţional. În perioada 1991-1994 a fost director al Teatrului Liric “Elena Teodorini” Craiova.
O evocare emoționantă a perioadei petrecute la Botoșani făcea însuși dirijorul Modest Cichirdan în urmă cu mulţi ani, atunci când Filarmonica ”George Enescu” aniversa 50 de ani de la înființare.
”Îmi amintesc mereu cu emoție de anii petrecuți la pupitrul Filarmonicii din Botoșani, și nu au fost puțini… au fost 14 ani în care am slujit cu dăruire și devotament această instituție, în calitate de dirijor și apoi de director”, spunea muzicianul Modest Cichirdan.
