Târfele de la Primărie

 

... Ele nu poartă tocuri înalte, nici fuste scurte şi nici nu se coafează. Se dau când şi când cu parfum, iar uneori produc un amestec ciudat de  Hugo Boss cu balegă. Dar ăsta nu este decât un singur paradox. Conduc bolizi de zeci de mii de euro, dar nu prea au pe ce drumuri să circule fiindcă ele se ocupă doar de trotuar. Nu se rujează vreodată fiindcă sunt suficient de apetisante, în schimb sunt foarte atente la număratul banilor. De altfel, sar din pat în pat doar pentru bancnote.
În apropierea alegerilor li se dau o importanţă sporită. Peştii cei mari vin şi le peţesc să le tragă pe trotuarul lor politic. Nu că s-ar fi îndrăgostit subit de ele, fiindcă în meseria asta iubirea se cuantifică doar în euro, dar sunt aducătoare de voturi. Ca orice practicante a celei mai vechi meserii, nu refuză pe cineva. Vine rechinul portocaliu se pupă cu el că-i mare şef pe... mare, unge bine corabia şi ancorează sacul guvernamental cu bani unde-i vor muşchii lui. Vine balena ucigaşă, hop o limbă şi la ea că nu ştii cum se întorc vremea şi vremurile şi s-ar putea să aibă nevoie de ditamai peştele. Nu-i om să nu-i calce trotuarul şi să nu se aleagă măcar cu un zâmbet şăgalnic, dacă nu-i cazul de-un sex administrativ.
Peştii de la centru se tot laudă că au mai transferat câteva vânzătoare de plăceri şi tot adunându-le ies de vreo trei ori mai multe decât prestează ele în realitate. Lipseşte doar iscălitura pe actul de transfer fiindcă sunt puţin căsătorite pe patru ani şi dacă semnează au pierdut agoniseală din ultimii trei ani şi jumătate. Aşa că le este teribil de uşor să spună fiecărui peţitor că-i femeia lui.
De aia unii le cam zic târfe, numai că ele au o scuză: o fac în folosul comunităţii.
Sergiu BĂLĂŞCĂU