Și un repertoriu care, deși nu se regăsește foarte des în caietul-program al Filarmonicii ”George Enescu” din Botoșani, a fost apreciat de public, un public nu la fel de numeros ca în urmă cu o săptămână, dar la fel de dornic de muzică și de călătorii muzicale noi.

Prima parte a concertului a stat sub semnul muzicii lui Mozart.

În urmă cu 230 de ani (octombrie 1791), Wolfgang Amadeus Mozart scria Concertul în la major pentru clarinet și orchestră, K. 622. Peste doar două luni se stingea din viață, la vârsta de 35 de ani. (Și) din acest motiv, Concertul pentru clarinet face parte din categoria lucrărilor de maturitate ale lui Mozart, alături de Cvintetul pentru clarinet, Recviemul neterminat, ultimele șase simfonii (și încă altele!) lucrări care, prin expresie și tehnică, duc auditoriul la înălțimi fără precedent.

Concertul în la major pentru clarinet, una dintre cele mai frumoase lucrări mozartiene, a fost dedicat clarinetistului Anton Stadler, prietenul vienez al compozitorului. De altfel, Mozart a fost primul compozitor care a folosit clarinetul ca instrument solist într-un concert. Stadler este și cel care a cântat acest concert la premiera din 16 octombrie 1791 (la Praga), cu critici favorabile.

Lucrarea îmbină pasajele lirice cu cele de virtuozitate, fiind considerată a fi prima piesă importantă scrisă pentru acest instrument relativ tânăr: concepută inițial pentru basset horn (instrument din familia clarinetului, care nu se mai folosește în zilele noastre).

Sebastian Antoneac s-a născut la Botoșani, fiind format la Liceul de Artă ”Ștefan Luchian”, unde a și început studiul clarinetului cu prof. Petru Sîia și, ulterior, cu prof. Marius Havârneanu. În prezent, este masterand al Universității Naționale de Muzică București, secția clarinet, la clasa Emil Vișenescu. În vârstă de doar 23 de ani, Sebastian Antoneac este membru al Orchestrei Române de Tineret, susținând recitaluri în Germania, Israel, Belgia, Islanda. A beneficiat de burse, fiind susținut de Fundația Regală Margareta a României.

Oferind publicului fragmente de virtuozitate și de eleganță scenică, Sebastian Antoneac și-a condus clarinetul, de la un capăt la altul al concertului, cu o siguranță îmbrăcată în sensibilitate artistică, fără a se îndepărta de orchestră, dar detașându-se în momentele solistice, interiorizând și decupând în acest fel secvențe de o excelentă calitate. Nu mai puțin valoroasă, orchestra Filarmonicii a reușit ca, prin propriii instrumentiști, să contureze un concert de excepție.

După concert, maestrul și-a felicitat învățăcelul, dirijorul Alexandru Ganea arătându-se mândru de elevul său:

”Felicitări sincere pentru evoluția ta! Sunt fericit și mândru totodată să am asemenea studenți”.

Alexandru Ganea este un dirijor familiarizat cu orchestra Filarmonicii ”Georg Enescu” din Botoșani. Absolvent al Liceului de Arte ”George Enescu” din București (1990), cu licență și master în cadrul Academiei de Muzică, Facultatea de Interpretare Muzicală din București, specializarea vioară, Alexandru Ganea avea să aleagă în final cariera dirijorală, urmând și cursurile de Compoziție, Muzicologie și Dirijat din cadrul Universității Naționale de Muzică din București. S-a specializat continuu, iar în anul 2010 devine Doctor în Muzică. Deține un întreg portofoliu de premii naționale și internaționale. A colaborat cu pianiști precum Valentin Gheorghiu, Viniciu Moroianu, Horia Mihail, Horia Maxim, Răzvan Dragnea, cu violoniştii Alexandru Tomescu, Gabriel Croitoru, Florin Croitoru, Cornelia Bronzetti, violonceliştii Marin Cazacu, Răzvan Suma, Alexandru Moroşanu, harpistul Ion Ivan Roncea, clarinetistul Dan Avramovici, flautistul Cătălin Opriţoiu, cornistul Petrea Gâscă, sopranele Felicia Filip şi Valentina Naforniţă.

În partea a doua a serii, publicul botoșănean s-a reîntâlnit cu muzica lui Mendelssohn-Bartholdy.

Simfonia nr. 5, în re minor, op. 107, ”Reforma”, a fost compusă de Felix Mendelssohn-Bartholdy în anul 1830. Titlul se datorează folosirii coralului scris de Martin Luther (”Stânca puternică este Dumnezeul nostru”), lucrarea fiind inspirată de mișcarea religioasă a Reformei.

Felix Mendelssohn-Bartholdy a compus această lucrare pe când avea 21 de ani, și nu era de mirare. Se spune despre Mendelssohn că s-a dezvoltat mai rapid chiar și decât Mozart. Compusese deja, la 16 ani, Octetul în mi bemol, iar la 17 ani își pusese semnătura pe uvertura Visul unei nopți de vară, ceea ce niciun alt compozitor din istoria muzicii nu reușise, la o vârstă echivalentă. Destinul său nu a fost, însă, cu nimic mai fericit decât al genialului său predecesor. Astfel, dacă Mozart trecea la cele veșnice la 35 de ani, Felix Mendelssohn-Bartholdy trăia cu trei ani mai mult. În 14 mai 1847 se afla la Frankfurt, când a aflat vestea morții lui Fanny, sora mai mare cu patru ani. Un atac de inimă îi fusese fatal. Felix Mendelssohn-Bartholdy a suferit la rândul său o criză și nu avea să-și mai revină niciodată pe deplin. În septembrie a paralizat, iar pe 4 noiembrie se stingea din viață, la 38 de ani.

O simfonie pe care melomanii botoșăneni au aplaudat-o și pe care dirijorul Alexandru Ganea a prezentat-o alături de instrumentiștii Filarmonicii ”George Enescu” ca în concertele de odinioară, în ciuda restricțiilor, a măștilor, a tensiunii care, în ciuda înălțimilor muzicale, răzbate în orice respirație, în orice sunet.

Concertul viitor va avea loc pe 12 noiembrie 2021, de la ora 18.30. Pe scena Filarmonicii Botoșani se vor afla doi violoniști: Florin Ionescu – Galați și Raul Valentin Chiș.

În program:

S. Bach – Concertul pentru două viori și orchestră, în re minor, BWV 1043

Vivaldi – Concertul pentru două viori și orchestră, în la minor, RV 522

Elgar – Serenada pentru orchestră de coarde, în mi minor, op. 20

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: