În mijlocul Botoșaniului s-a strâns, în noaptea de 29 august, un oraș mai mic, adunat în fața scenei amenajate pentru Summer Fest 2015. Cel puțin 3.000 de oameni au făcut valuri pe melodiile lente ale băieților de la Vunk sau au ridicat frenetic mâinile pe muzica ritmată a Otiliei. Printre pahare plin ochi cu bere și câțiva mici la un preț mai ridicat decât în prima zi de festival, vegheați de o super lună plină, cei mai petrecătreți au venit primii și au plecat ultimii, mult după ce scena și-a stins luminile.
Veritabile fotomodele, multe botoșănence s-au îmbrăcat ca pentru ultimele zile de vară, și-au lăsat pletele să cadă pe umeri și s-au agățat de sticlele cu suc ca de accesoriile cele mai valoroase. Și-au pierdut pașii pe pietonalul din Centrul Istoric, printre vechiturile scumpe și cărțile vechi, mirosind a timp. La o aruncătură de băț, oamenii ca un roi de albine s-au repezit spre dozatoarele de bere și grătarele din care s-au înfruptat ca într-o zi de sărbătoare.
După ce-au încins hore pe programul de muzică populară, și-au scăldat ochii cu ținutele minimaliste ale Otiliei și dansatoarelor sale, care au urcat pe scena din Botoșani și n-au coborât până nu au stors și ultimul stop de energie din trupurile lor bine întreținute.
Aproape de ora 22:00, când pe scenă au urcat băieții de la Vunk, publicul a explodat, mai întâi pe piesele vechi ale băieților, apoi pe cele care au marcat ultima etapă a trupei. Cornel a făcut senzație cu momentul de solo, când chitara sa a aruncat artificii, în timp ce în culise fete de 14, 15 ani, își fluturau părul în aer și își săltau trupurile minione pe ritmurile de rock. Altele mai curajoase, s-au pitit în fața scenei cu ochii lipiți de solist, dar s-au ales imediat cu fluierături din public, așa încât a fost nevoie ca jandarmii să intervină pentru ca fetele să nu se aleagă cu mai mult decât câteva cuvinte urâte.
„Așa și ce dacă stau la coadă pentru fericire o viață întreagă?”, a început să răsune din boxe, și orășelul de la picioarele scenei a început să strige, continuând versurile atât de cunoscute ale melodiei „Așa, și?”. Deși Antonia a lipsit, nici melodia „Pleacă” nu a trecut fără să scoată un ropot de aplauze și țipete, ba chiar ca să asculte și să vadă mai bine – după modelul lupului din poveste – un botoșănean s-a urcat pe Statuia Eroilor Căzuți. După ce a urcat și ultima dată pe scenă pentru un bis, Cornel a fost asaltat în spatele scenei de o mulțime de tinere cu care s-a pozat până când a urcat în mașină.
Botoșănenii au rămas fără artiști pe scenă, dar cu muzică mult după miezul nopții și cu îndemnul prezentatorului: „Nu plecăm acasă, stăm să ne îmbătăm”. Zis și făcut.
(C.B., M.M.)
[[galerie-foto]]
