Gârlița mică este una dintre speciile de gâște europene de talie mai mică critic periclitată din Palearcticul de Vest.

Este foarte asemănătoare cu gârlița mare (mult mai comună), de care se deosebește prin dimensiunile mai reduse, ciocul mai mic, fruntea mai înaltă, pata albă depășind linia ochilor și prezența unui cerc galben în jurul ochiului.

Populația prezentă în timpul iernii în țara noastră este estimată la 31-51 exemplare, conform Catalogului habitatelor, speciilor și siturilor Natura 2000 în România, fiind asociate cu stolurile numeroase de gârlițe mari cu care se hrănesc sau înnoptează împreună. Din acest motiv sunt foarte vulnerabile când are loc vânătoarea la gâște.

Sosește începând cu luna octombrie și pleacă înapoi în teritoriile de cuibărire în martie.

În zonele de iernare, preferă zonele joase, de câmpie, bogate în culturi agricole de toamnă sau zone cu vegetație ierboasă naturală.

Populația globală estimată la începutul anilor 2000 este de 27.000 de indivizi. Tendința populațională este considerată descrescătoare, specia fiind clasificată ca ”vulnerabilă”.

Principalele amenințări ale speciei sunt: pierderea habitatelor, deranjul și mortalitatea produse de vânătoarea accidentală, deranjul determinat de turismul organizat în zonele de cuibărit și cele de iernare.

Potrivit Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate - Serviciul Teritorial Botoșani, câteva exemplare de gârliță mică au fost observate în pasaj în aria de protecție specială avifaunistică Lacul Stânca - Costești, în cadrul unei vizite de monitorizare efectuată împreună cu Carmen Gache - Conferențiar dr. în cadrul Facultății de Biologie a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași și reprezentant al Societății Ornitologice Române-Sucursala Iași.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: