Cea mai lungă, cea mai grea, dar și cea mai emoționantă cursă din viața lui Alin Vorniceanu, botoșăneanul doctorand la Facultatea de Educație Fizică și Sport din Iași, s-a terminat în lacrimi sâmbătă seară. Tânărul de 27 de ani a ajuns pe la 21:45 la Lebăda, unde a avut parte de o primire de erou.
Zeci de prieteni l-au așteptat chiar lângă indicatorul care marchează intrarea în municipiul Botoșani, claxoanele asurzitoare ale mașinilor și scandările oamenilor strânși acolo creând o atmosferă ca pe stadion. Sportivului i s-a așezat tricolorul pe umeri, a mai făcut câțiva pași, după care s-a oprit în... îmbrățișările celor prezenți. Emoțiile au fost cât se poate de intense, atât absolventul Liceului cu Program Sportiv Botoșani, cât și rudele sale, prieteni și colegi, dar și botoșănenii veniți la fața locului doar ca să îl felicite, izbucnind în lacrimi la finalul incredibilei curse.
Alin Vorniceanu a alergat sâmbătă fără încetare, pornind de la ora 6:00 din fața Primăriei Iași și, așa cum a previzionat, a sosit la Botoșani în 16 ore. Ars de soare, cu dureri mai mult decât intense și amețit la propriu a terminat cursa, după ce s-a oprit mai mulți cunoscuți ținându-l în brațe fiindcă se dezechilibra și se ținea cu greu pe picioare.
A primit însă o nouă doză de energie de la botoșănenii prezenți la Lebăda, care i-au oferit inclusiv flori, astfel încât a putut vorbi despre cursă, momente în care a lăcrimat.
”N-am crezut, pe cuvântul meu de onoare, că vor fi atâtea persoane dragii mei, părinții, bunicii, prietenii. Vă mulțumesc din tot sufletul. A fost o cursă foarte grea, eu am spus că nu mă pregătesc pentru așa ceva. Ca să spun ce am pe suflet, în mintea mea exact asta a vrut să se întâmple, să am tot felul de dureri... Oricum, nu putem ajunge niciodată la suferința pe care o au copiii din orfelinate, deci, orice am face, pentru noi nu există așa ceva. Oricât am simți, că îți cad picioarele, mâinile, când n-ai părinți deja ai pierdut totul, nu ai nici o rază de speranță, că practic de acolo vine toată afecțiunea, poți să n-ai nimic pe masă. Vă mulțumesc din suflet încă o dată”,
Alin Vorniceanu, asistent doctorand, Facultatea de Educație Fizică și Sport din Iași.
După 30 de kilometri acesta a avut de înfruntat o indigestie severă, dar a refuzat sub orice formă să renunțe la cursă.
”Am luat doi pumni de orez, am luat imodium. Orice luam, gel, baton energizant, chiar dacă era uscat, am avut continuu, deci continuu. Asta a fost singura problemă care cred eu, nu vreau să spun că este o scuză, dar cred eu că mi-a rupt ritmul”,
Alin Vorniceanu, asistent doctorand, Facultatea de Educație Fizică și Sport din Iași.
Acesta a fost însoțit pe parcursul cursei, pe bicicletă, de Marius Iacob, profesor de educație fizică din Botoșani, nașul său, iar pe ultimul sfert și de Gabriel Atudoroae, un vechi prieten.
Alin Vorniceanu a alergat în cadrul acțiunii ”Ultramaratonul Inimilor” inițiat de Asociația Blessing Hearts condusă de medicul ieșean Ana Crudu, care l-a așteptat și ea pe sportiv la Lebăda. Pe această cale s-a dorit să se tragă un semnal de alarmă cu privire la copiii instituționalizați și să se strângă în conturile ONG-urile fonduri pentru îmbunătățirea vieții acestora în centrele de plasament.
124 de kilometri alergați
Aproape 16 ore ore de alergare
7,85 km parcurși, în medie, într-o oră
VEZI ȘI:
