Pe lângă una din cele mai mari rate ale avorturilor din Europa, România are și cele mai multe adolescente care devin mame la doar 15 ani. Este și situația unei tinere din Botoșani.
Soluţia, spun toate vocile din domeniu, este educaţia. Totuşi, numai 10% dintre elevi urmează un curs opţional care include şi noţiuni despre sexualitate, iar Ministerul Educaţiei evită un răspuns clar privind numărul mic de copii care accesează cursul.
Maria este dintr-un sat sărac din Botoșani și își serbează majoratul anul acesta. Vrea să termine școala și să-și găsească un serviciu, „ca să facă un viitor la copil“. A născut un băiat când avea 15 ani, iar prietenul ei, 25. Când a aflat că este însărcinată, au mers împreună la medic o singură dată, apoi el a plecat în Spania la muncă. Spune că nu sunt în relații foarte bune și că tatăl și-a văzut copilul de două ori de la naștere.
Maria vorbește rar și la obiect. Povestește că nu a făcut niciodată la școală educație pentru sănătate și nici educație sexuală, dar că a vorbit cu consilierul școlar când a aflat că este însărcinată: „Mi-a zis să nu fac o greșeală, să nu fac avort, să păstrez copilul și să mă ajute și părinții mei“. Am întrebat-o cum au reacționat părinții ei: „Le-am spus când eram în patru luni. Cred că nici un părinte nu reacționează prea bine“. Acum s-au împăcat cu ideea și o ajută să-și crească băiatul, adaugă ea.
O întreb ce știau despre contracepție și de ce nu au folosit:
„Nu am folosit niciodată, pentru că ne-a fost rușine“, îmi răspunde râzând.
O zi din viața ei este „perfectă“, spune ea:
”Se trezește la șase și jumătate dimineața și stă cu copilul până la șapte și jumătate,când merge la școală. Nu regretă că este mamă, dar le sfătuiește pe fetele de vârsta ei „să nu facă greșeala mea, să aibă grijă de ele, să nu pună botul la fiecare băiat“.
Primul pas pentru reducerea numărului de sarcini şi avorturi la adolescente
Activiştii din domeniu, consilierii şcolari, psihologii şi preoţii sunt de acord că, pentru a scădea numărul sarcinilor nedorite la adolescente, este nevoie, în primul rând, de educarea copiilor.
Totuşi, numai 10% dintre elevi fac educaţie pentru sănătate, alte câteva sute află despre sexualitate din cursu-ile pro-bono pe care le organizează ONG-urile Tineri pentru Tineri şi SECS, în parteneriat cu şcolile, ori prin intermediul proiectului web Sexul vs. Barza. Dacă ar apela la consilierul şcolar, ar avea de aşteptat după ceilalţi 799 de colegi, căci un consilier ar trebui să se ocupe, conform normei din prezent, de cel puţin 800 de elevi.
Pe de altă parte, sunt şi aleşi care cred că educaţia pentru sănătate le pune în pericol copiilor inocenţa. Astfel, Ninel Peia, deputat în legislatura 2012-2016, a iniţiat un proiect prin care vrea interzicerea cursurilor de educaţie sexuală în învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial fără acordul scris al părinţilor sau tutorelui. În prezent, iniţiativa se află în dezbatere la comisii, după ce a fost adoptată în Senat la sfârşitul lui 2016.
La întrebarea cum explică numărul atât de scăzut de copii care urmează cursul, Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) a precizat sec:
„Proporția de 10% în care această disciplină se predă în școli derivă în primul rând din statutul său de opțional. O eventuală includere a disciplinei Educație pentru Sănătate în curriculum-ul obligatoriu presupune o analiză a tuturor aspectelor pe care le implică acest demers şi în special a reaşezării planurilor-cadru“.
Totuși, un raport realizat în 2015 de Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS) arată că manualele după care se predă educația pentru sănătate nu conțin nici măcar informații despre aparatul reproducător, iar fetele sunt învățate că băieții le „tachinează cu brutalități de limbaj“ şi nu află nimic despre hărțuirea sexuală.
„Avortul sau adopția îi vor modifica viitorul. Va suferi de fiecare dată când îşi va aminti ziua în care a născut sau a făcut avortul, sau de sărbători când va vedea copiii altora lângă mămicile lor. Mai târziu va avea dificultăţi în adaptarea la alte sarcini şi când va deveni iar mămică. Nu se va putea întoarce la ceea ce a fost înainte de a rămâne însărcinată. Pentru a putea depăşi astfel de situaţii, trebuie uitate visurile trecutului şi să pornească mai departe“, aşa le este explicat avortul elevilor de clasa a VII-a şi a VIII-a, într-un manual al Editurii Didactice și Pedagogice.
Întrebat cum îşi propune să reducă numărul adolescentelor care devin mame, Ministerul Educaţiei citează Strategia privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru 2015-2020, care susţine accesul la educație de calitate pentru toți copiii și tinerii. Ministerul arată că elevele sunt sprijinite să absolve învățământul obligatoriu, pot accesa învățământul cu frecvență redusă sau programele de tipul „A doua șansă“.
„Există măsuri de sprijin pentru acces la educație și incluziune, cum ar fi bursele sociale de studii, decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiată unitate de învăţământ, cazare şi masă gratuite în internatele şcolare, asigurarea rechizitelor școlare“, mai transmit reprezentan-ţii MEN.
Un alt actor implicat în reducerea numărului de sarcini în rândul adolescentelor este Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție, care vorbeşte despre programe de planning familial pe care le va susţine „în viitor“, dar şi despre 28 de direcţii de asistenţă socială, care derulează, în comunităţile sărace, servicii de planning itinerant.
Voluntarii din ONG-urile Tineri pentru Tineri și SECS povestesc, însă, că sunt mulți elevi care nu știu că prezervativele se cumpără fără prescripție medicală și că sunt cabinete de planning familial de unde pot lua gratuit pilule contraceptive. Gabriel Brumariu, de la SECS, spune chiar că a întâlnit o liceeană care s-a retras de la școală, pentru că nu știa că are dreptul să-și înghețe un an. (Sursa: România Liberă)
