Alegeri PDL Bucureşti: candidează „soarele”, „Kill Bill” şi cum le-o mai venind „portocaliilor” s-o pupe-n fund pe Udrea, nimeni nu se mai încumetă să se bage şi blonda iese preşedinte. Alegeri la Flămînzi, alegeri la Pomîrla, alegeri pe unde mai vreţi prin PDL: candidează unul care deja-i şef şi care iese preşedinte.
Îmi vine tot mai greu să înţeleg de ce se mai obosesc PDL-iştii să facă simulacrul ăsta de alegeri. De la Bucureşti la Pomîrla şi de la Suceava la Botoşani ori Dorohoi toate scrutinele se desfăşoară sub aceleaşi auspicii de totalitarism şi pupincurism. „Fiul iubit” al organizaţiei luptă de unul singur pentru mandat, toţi îi cîntă în strună, mai vine cîte un şmecher de la centru care toarnă inepţii de genul „Emil Boc este piticul atomic”, toată lumea-i fericită şi se mai bifează o rundă de alegeri.
Paradoxal, băieţii ăştia din PDL s-au specializat atît de mult în manevre electorale pe la prezidenţiale şi parlamentare, pe care mai mereu le cîştigă la un mandat-două ori cu voturi la 3 secunde din Paris, încît au uitat să mai organizeze un scrutin ca lumea şi în partid. Uitaţi-vă la Botoşani unde nu s-a auzit încă de cuvinte precum „concurenţă”, „competiţie” iar „candidatură” nu cunoaşte decît singularul şi atît. Las baltă comunele, dar uite că şi la Dorohoi medicul Andrieş n-are încă adversar, iar la Botoşani, ce să mai vorbim de candidaturi atît timp cît pînă şi parlamentarii îi zic „şefu’„ lui Flutur.
PDL este într-o situaţie ciudată. De la înfiinţare n-a avut alegeri interne, dar a cîştigat mai tot ce se putea „extern”. Scrutinele astea care se derulează acum se doresc probabil a da un plus de legitimitate actualilor lideri, pentru că altfel nu îmi explic la ce bun atîta pierdere de timp pentru organizarea lor cînd rezultatul îl ştii dinainte. Dacă s-ar face pariuri pe alegerile din PDL probabil că ar da casele de profil faliment într-o săptămînă. Cum acest lucru nu-i posibil, nu ne rămîne decît să mergem la serialul „Alegeri în PDL”. Urmează în curînd episodul „Soarele Flutur răsare din nou” că „Apus de soare” e piesă de teatru, nu-i film.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
