Directorul executiv al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) a avut înainte de revoluţie relaţii cu Securitatea. Acestea datează cu un deceniu înainte ca regimul comunist să fie îndepărtat de la putere şi au fost scoase la iveală abia la 30 de ani după producerea lor. Totul s-a întâmplat după o cerere de verificare depusă la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) în 2009.


Recrutat la 19 ani
CNSAS i-a dat curs şi a constatat că Radu Nicolae Ţurcanu este titular al dosarului fond reţea nr. R 147582. Conform unui adeverinţe eliberate abia în 2011 de instituţia în cauză, acesta a fost recrutat pe 1 octombrie 1979, pe când avea 19 ani, în scopul cunoaşterii preocupărilor şi legăturilor studenţilor străini. A semnat şi un angajament cu fosta Securitate, prilej cu care i s-a atribuit şi numele conspirativ „Andei”. În amintitul act emis de CNSAS sunt redate aspecte din două informări pe care Ţurcanu le-a trimis organului comunist de represiune. În prima dintre acestea povesteşte despre contactele cu un arab a unei foste eleve a actualului Colegiu Naţional „Mihai Eminescu”. „În perioada 15-18 iulie, timp în care sursa s-a aflat la examenul de admitere în învăţământul superior la Iaşi, a văzut-o de mai multe ori pe T.G., fostă elevă a Liceului Mihai Eminescu, în compania unui cetăţean arab pe nume S., student la Facultatea de Construcţii Iaşi. Aceste întâlniri aveau loc atât ziua, cât şi seara”, se arată într-o notă informativă trimisă de actualul director al DGFP. În continuarea acesteia se precizează cum fata menţionată şi arabul s-au întâlnit la cofetăria hotelului Unirea, că aceasta a picat la examenul de la Facultatea de Electrotehnică şi că l-ar fi vizitat pe arab de mai multe ori în timpul anului.
Poveste cu arabi
Într-o a doua notă, semnată de „Ţ.R.N.” acesta relatează cum a cunoscut personal un cetăţean arab atunci când a fost la Iaşi pentru a susţine examenul de intrare la facultate. „Am făcut cunoştinţă cu cetăţeanul arab O. student în Iaşi cazat la complexul «30 decembrie» cămin 10, camera 34, fiind trimis la sus-numitul de către E.P., student la facultatea de construcţii din Iaşi. Declar că l-am întâlnit o singură dată pe cetăţeanul arab, prilej cu care acesta mi-a arătat o serie de articole pe care le avea de vânzare, ca: blugi, tricouri, ţigări”, se menţionează în cea de a doua notă informativă. În aceasta „Ţ.R.N.” precizează că a cumpărat de la arab un tricou pe care a plătit 200 de lei, pe care l-a achiziţionat însă pentru un coleg. Totodată, aminteşte că în camera respectivă se mai aflau doi studenţi arabi, dintre care unul era iordanian şi student la medicină: „O. nu mi-a făcut cunoştinţă cu ei. Declar că nu am discutat probleme cu numitul O.”


CNSAS l-a declarat necolaborator
Totuşi, concluzia CNSAS este că Radu Nicolae Ţurcanu nu a fost lucrător şi nici colaborator al Securităţii în accepţiunea termenilor utilizaţi de OUG 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii. Lucrător este clar că nu avea cum să fie deoarece ar fi trebuit să fie ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau Miliţiei, ori în 1979 abia terminase liceul şi nu avusese timp să urmeze o formă de învăţământ superior. CNSAS nu îl încadrează însă nici la categoria colaboratorilor. Din analiza amintitului act normativ ar reieşi că verdictul survine ca urmare a faptului că prin informările trimise Radu Ţurcanu nu a dus îngrădiri drepturilor fundamentale ale omului. „Colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”, este definiţia dată prin OUG 24/2008 colaboratorului.


CITEŞTE ŞI:
REMEMBER : Botoşani – 20 de ani sub papucul securiştilor şi turnătorilor

"Am vrut să plec la o şcoală de ofiţeri"
La mai bine de trei decenii de la acele evenimente, actualul director al Fiscului nu neagă contactele cu Securitatea. El susţine însă că nu a avut statut de informator şi că totul pleacă de la dorinţa sa de a urma o şcoală de ofiţeri, lucru care a determinat amintita instituţie să îl supravegheze. „Deci eu am vrut să plec la o şcoală de ofiţeri. Am fost cooptat pentru a pleca la o şcoală de ofiţeri şi am fost verificat. Şi au fost câteva teste probabil făcute, nu ştiu… Deci eu nu am avut nici un fel de colaborare cu Securitatea, deci despre asta-i vorba. Şi am primit şi adeverinţă. Nici nu am ştiut că sunt verificat. N-am ştiut până nu am primit adeverinţa”, ne-a declarat Radu Ţurcanu, care a insistat în mai multe rânduri că „am decizie de necolaborare”. În virtutea funcţiei de director executiv al DGFP pe care a ocupat-o în mai multe rânduri acesta a fost nevoit să completeze inclusiv o declaraţie pe propria răspundere privind relaţiile pe care le-a avut cu Securitatea şi potrivit afirmaţiilor sale a menţionat că nu a colaborat. De altfel, nu consideră că a făcut cuiva rău în acea perioadă ca urmare a contactelor cu organul de represiune al statului.
Asociat cu un primar informator
Radu Ţurcanu s-a născut în Suliţa, localitate în care deţine o casă şi mai multe loturi de pământ. Printre acestea se regăseşte şi o suprafaţă agricolă de 10.000 mp dobândită în 2005 prin vânzare-cumpărare. Interesant este că şeful Finanţelor are în proprietate jumătate din acest teren, iar cealaltă jumătate aparţine primarului de Suliţa Costinel Ciubotariu. După cum v-am relatat în mai multe rânduri acesta este unul dintre aleşii locali care au colaborat cu Securitatea şi care are verdict de informator eliberat de C NSAS şi confirmat inclusiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Conform actelor existente la dosarul de la CNSAS Ciubotariu a trimis în 1985 şi 1986, câte 16, respectiv 13 informaţii. Directorul executiv al DGFP susţine că este o pură coincidenţă. „Pur şi simplu aveam terenuri foarte apropiate”, a explicat Radu Ţurcanu, care a adăugat că este pasionat de livezi cu mai mulţi ani înainte de a se asocia cu primarul de Suliţa: „Din 1989 am viţă-de-vie şi livadă plantată acasă, până pe malul lacului, că stau într-o anumită zonă, pe a doua stradă de la strada principală”.
Despre întreaga poveste directorul DGFP crede că "nu este ceva care să necesite amplificare de semnal".
Sergiu BĂLĂŞCĂU

CITEŞTE POVESTEA PRIMARULUI DE SULIŢA:
 “Marinescu” – dosarul de la Securitate al unui primar PDL recrutat dintre băncile şcolii

click