Drumul Botoşani – Tîrgu Frumos va fi mîncat de gropi cel puţin încă un an de zile. Administrativ sau economic vorbind, este probabil cea mai dureroasă ştire a acestui final de 2010 îngrozitor pentru zeci de mii de botoşăneni şi milioane de români. Toate demersurile făcute de oficialităţile judeţului n-au contat pentru Anca de la Transporturi nici măcar cît de-un kilometru de asfalt.
Ce arată asta? Ne arată ceea ce ştiam deja de o mulţime de ani, dar care, cu fiecare nouă demonstraţie, reamintire, argumentaţie, exemplu, devine tot mai dureros. Ca judeţ nu contăm, nu existăm, nu sîntem luaţi în vreun calcul de mai-marii acestei ţări. Cînd toţi parlamentarii unui judeţ, cînd prefectul şi preşedintele Consiliului Judeţean, cînd primarii de municipii şi cei de oraşe semnează un memoriu prin care cer să bage odată şi odată cineva cîţiva bani în 29 B acesta, cînd merge şeful CJ la ministereasă, cînd merge şi liderul interimar al principalului partid de guvernămînt de vreo patru ori la aceeaşi ministereasă, cînd şi prefectul face chestia asta de cîteva ori, iar rezultatul este 0 lei şi 0 bani alocaţi acestei investiţii înseamnă că toţi oamenii ăştia nu au nici o trecere la centru. Înseamnă că atît pot ei să facă pentru noi. Înseamnă că nu-i bagă nimeni în seamă la Bucureşti. Iar cînd ei sunt şi minţiţi în faţă că se dau bani la drum, şi ei vin şi mint, involuntar ce-i drept, la rîndul lor un judeţ întreg că drumul se face, înseamnă nu numai că nu au nici o trecere la nivel central, ci înseamnă că ăia de acolo îşi şi bat joc de ei. Din nefericire, nu-şi bat joc doar de ei, ci de un judeţ cu vreo 460.000 de suflete.
Aş fi fost tentat să spun că plătim acum pentru votul pro Geoană şi anti Băsescu de la prezidenţiale. Îmi amintesc însă că şi atunci cînd botoşănenii erau la fel de îmbătaţi de mirosul de trandafiri, iar floarea cu ţepi conducea ţara, tot atît de mult contau şefii judeţului pe la Bucureşti. Atunci chiar aveam şi un senator ministru, pe numele său Octav Cozmîncă. Ajunsese să fie declarat pînă şi cetăţean de onoare al acestui oraş. Cum a mulţumit el pentru această distincţie atît de meritată? A lăsat zeci de mii de botoşăneni să dîrdîie jumătate de iarnă în frig, iar apoi şi-a băgat picioarele şi s-a încălzit cu un nou mandat la Suceava.
Spunea cineva odată că singurul lucru pe care îl doreşte de la aleşii instalaţi în 2008 este ca indicatoarele rutiere „spre Botoşani” să nu mai apară doar de prin Bacău în sus, ci şi prin sudul ţării. N-am văzut să se întîmple asta... Şi au trecut doi ani şi jumătate de la alegerile locale şi doi ani de la cele parlamentare. Timp în care unii îşi fac autostrăzi, iar singurul indicator pe care l-am plantat este „drum cu gropi”.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
