Scriitori, oficialități, invitați din toată țara se înclină în fața Poetului - GALERIE FOTO & VIDEO

Stiri

1 min. timp de citire

Jan 15, 2020 09:05

Momente emoționante, de Ziua Culturii Naționale, în centrul orașului Botoșani.

După ședința festivă a Consiliului Local Botoșani, în cadrul căreia consilierii locali au votat, în unanimitate, proiectul de Hotărâre privind conferirea Titlului de Cetățean de Onoare al Municipiului Botoșani laureatului Premiului Național de Poezie ”Mihai Eminescu” – Opera Omnia, pe anul 2019, oficialitățile au procedat, ca în fiecare an, la depunerea de jerbe la statuia lui Mihai Eminescu din fața Teatrului care poartă numele poetului născut la Botoșani pe 15 ianuarie 1850.

Au avut reprezentanți la acest moment festiv Prefectura, Consiliul Județean, scriitorii din Botoșani și invitații din țară, Direcția pentru Cultură Botoșani și reprezentanți ai PSD.

Scriitorii s-au fotografiat în fața bustului poetului Mihai Eminescu.

După depunerea de jerbe, scriitorii au pornit pe jos către Biserica Uspenia, unde în aceste momente are loc un Te Deum.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

Redacția Botoșăneanul
[email protected]

Ziarul Botoșăneanul a apărut pe 31 august 2009 și este singurul din județ care a reușit să treacă peste 1.000.000 de cititori unici într-o lună. De-a lungul timpului a fost citat de cele mai prestigioase posturi de televiziune și ziare din România. În 2022 a lansat ”Botoșăneanul TV”, singura emisiune live exclusiv online din județ.

Articol precedent

RAZIE într-un oraș din județ: Zeci de persoane legitimate, mașini trase pe dreapta

Redacția Botoșăneanul

Jan 15, 2020

Articol următor

ALARMĂ în centrul orașului, bebeluș blocat într-o mașină – GALERIE FOTO

Redacția Botoșăneanul

Jan 15, 2020

ipocritii si demagogi

Jan 15, 2020

Scrisoarea III (fragment) de Mihai Eminescu Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul, De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul? Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele, Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget, Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri, La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă, Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă. Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască, Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască… Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii, În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie, Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte, Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri… Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire; Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman, Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi! Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură, Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii, Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii, Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii, Bîlbîiți cu gura strîmbă sunt stăpînii astei nații! Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni! Și această ciumă-n lume și aceste creaturi Nici rușine n-au să ieie în smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară, Îndrăznesc ca să rostească pîn’ și numele tău… țară! La Paris, în lupanare de cinismu și de lene, Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos… Ce a scos din voi Apusul, cînd nimic nu e de scos? Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenadă, Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil, Drept științ-avînd în minte vreun valț de Bal-Mabil, Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană… O, te-admir, progenitură de origine romană! Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece, Vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece? Cînd vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă, Azi, cînd fraza lustruită nu mai poate înșela, Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa? Prea v-ați arătat arama sfîșiind această țară, Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Ca să nu s-arate-odată ce sunteți – niște mișei! Da, cîștigul fără muncă, iată singura pornire; Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici; Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici. Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punînd mîna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei, Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!