Folcloristul și publicistul Alexandru Bardieru a fost preot la Biserica „Duminica Mare” din Botoșani timp de mai bine de douăzeci de ani, între 1971 și 1994. Născut pe 13 februarie 1913 în județul Hotin, a studiat la Seminarul teologic (1927-1935) și la Facultatea de Teologie (1935-1939) din Chișinău, apoi la Seminarul Pedagogic Universitar din Cernăuți (1942-1943). În 1938, a fost hirotonisit preot, slujind în parohia Rângaci de lângă Hotin până la ocuparea acestui teritoriu de Rusia sovietică. În 1940, s-a refugiat peste Prut, fiind preot la Baia (1940-1941). La eliberarea Basarabiei, revine în ținutul natal, slujind la Marșenița-Hotin (1941-1944). În 1944, se refugiază definitiv în România, slujind în Corabia-Olt (1944-1945), Buciumeni-Fălticeni (1945-1949), Boroaia Suceava (1949-1951).

Și-a început activitatea literară la numai 16 ani, când debutează în revista „Cuvânt moldovenesc” (4 august 1929). În 1932, devine colaborator al acestei reviste, publicând recenzii, note, poezii, impresii de călătorie și texte folclorice culese de el. În anii studenției, a scris publicistică pentru revistele: „Bugeacul”, „Bărăganul”, „Cuget moldovenesc”, „Gazeta Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Suceava”, „Tribuna tineretului” ș.a.

Stabilit la Botoșani, a publicat în presa locală – cu precădere, în „Clopotul” și „Caiete botoșănene” – povești, poezii, cronici, documente și amintiri despre Artur Gorovei (care l-a adăpostit când s-a refugiat peste Prut și i-a fost bun prieten), Magda Isanos, Otilia Cazimir, Gala Galaction, Mihail Sadoveanu ș.a. I-au apărut mai multe culegeri folclorice și cărți pentru copii: Mreană, mreană năzdrăvană (1975); Păpușa năzdrăvană. Basme din ținutul Botoșanilor (1976); Norocel Degețel (povești; 1978); Povești năzdrăvane (1982); Poezii populare din județul Botoșani: cântece bătrânești (1997).

În timpul vieții, Alexandru Bardieru nu a reușit să-și publice în volum versurile și proza (scrise mai ales în perioada studenției), deși în nuvelele Pe drum de iarnă, Icoane de la țară, Presimțire, Visul Lisavetei lui Nilici dă dovadă de un remarcabil talent de prozator, iar versurile sale l-au făcut pe Mihai Cimpoi să-l numească, în O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, „rapsod neîmplinit al toamnelor basarabene, «frumoase cum e Cosânzeana basmelor de țesătoare/ și dulci ca pârga fragilor îmbujorată»”.

Un interes aparte prezintă Documentele literare, memoriile și profilurile literare ale lui Alexandru Bardieru, rămase însă nepublicate în volum. Sunt texte care au în primul rând valoare memorialistică, dar și artistică, fiind scrise de pana unui scriitor autentic. În revista „Clopotul”, de exemplu, publică a emoționantă evocare a poetei Magda Isanos: „Cunoștința mea cu Magda Isanos, își are geneza într-un fapt literar. Amândoi învățam în același oraș, eram în aceeași clasă, dar la școli cu profil diferit. Cum demonul scrisului mă încerca de pe atunci, Societatea Culturală a școlii mă însărcinase cu redactarea unei reviste, intitulată «Limba noastră». Magda Isanos conducea și ea o revistă, intitulată modest «Ghiocei». Așadar, din scris ne cunoaștem. La o perioadă de numai zece ani tereștri, eleva de care mă despărțeam atunci, avea să urce coordonatele Parnasului, mai vertiginos decât mă așteptam. Avea să treacă prin frumusețile acestei vieți, atingând toate treptele: de la eminenta studentă, la dârza apărătoare a celor obidiți, de la devotata soție, la duioasa mamă, și de la conștienta cetățeancă, la înflăcărata stegară a «veacului cel mare». Poeta se impune în lumea literelor, și este apreciată elogios de critică. Dar, suferindă și mai ales conștientă că aripa morții fâlfâie în preajma sa, se îndârjește mai aprig. Scrie cu febrilitate. Abia apucase să vadă și să salute triumful «anului unu», bucuria i se frânge fulgerător, și pentru totdeauna în trista zi de 14 noiembrie 1944”. În alt număr al „Clopot”-ului (din 17 august 1969), publică articolul Un distins cărturar, dedicat folcloristului Dumitru Furtună: „Având prilejul să răsfoiesc filă cu filă hârtiile rămase, mi-am putut da seama de forța uriașă de muncă a acestui modest cărturar... Cu ocazia revizuirii și aranjării hârtiilor sale, am găsit însemnările a o mulțime de titluri, ce formau obiectul a zeci de lucrări, unele în proiect, altele conspectate, iar parte din ele finisate”.

Alexandru Bardieru a fost  membru al Societății Scriitorilor din Basarabia, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru activ al Filialei Botoșani a Cenaclului literar al Uniunii Scriitorilor din România. Este prezent în antologia de lirică basarabeană Mireasa de peste Prut (București, Editura Didactică și Pedagogică, 1994). S-a stins din viață pe 22 septembrie 1994 în Botoșani.

(Lucia Țurcanu, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”)

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: