Poporul nostru s-a născut odată cu creştinismul, singurul zeu pe care-l revendicăm din preistorie este Zalmoxis, venit pe linie… genetică de la geto-daci, poate că acesta este şi motivul pentru care spiritul nostru pare un pic zbârcit, lipsit de vitalitate, cu o istorie încropită mai mult după ureche, fără un ecou universal. Numai pentru acest motiv genialul poet, care şi-a înfiripat zborul spre zenit de pe meleagurile noastre botoşănene, ar merita tot mai multă recunoştinţă din partea fiecărui trăitor din această ţărişoară. Sacrificiile lui pentru poporul său au fost imense, a ars ca o făclie pentru gesturile neîndemânatice ale politicienilor sau pentru derapajele morale ale acestora şi,  în acelaşi timp, s-a bucurat copilăreşte, cu toată inima, pentru orice adiere de înnobilare a naţiei sale. Eminescu şi-a iubit poporul cu înţelepciune şi echilibru: fără zvâcniri pasionale şi laude gratuite, când a fost cazul a ştiut să-i evidenţieze defectele cu aciditate şi ironie. Mintea lui a fost în permanent trează la orice exprimare, bună sau rea, a conaţionalilor săi. Politicienii au rămas ţinta predilectă a apostrofărilor sale, au fost luaţi la ţintă nume grele din istoria acestui neam, n-au scăpat de epitetele lui dure nici principele şi apoi regele Carol I şi nici marele om politic Ion C. Brătianu. Liberalii erau priviţi de inegalabilul jurnalist de la „Timpul” drept „dănţuitori pe funii”.
CITEŞTE ŞI:
 FOTOREPORTAJ Spectacolul în care Botoşani a fost capitală culturală: Dl primar n-a venit cu mâna goală, Primăria Botoşani i-a refuzat pensia lui Eminescu, Premiul de la Botoşani este o legitimaţie de club
Timpul a zburat, peste ţară au trecut vremuri grele, zeci de generaţii de politicieni au „îmbrăţişat” anonimatul cu răutăţile şi abuzurile lor, în schimb, aura lui Mihai Eminescu a rămas la fel de strălucitoare, asta chiar dacă unii dintre românii lui au încercat să-l ponegrească batjocorindu-l prin cuvinte, dar mai ales prin ignoranţă. Comuniştii au fost atât de agresivi cu opera lui încât au încercat s-o topească în doctrina lor marxistă, iar actualii ipochimeni democraţi îi testează rezistenţa prin epidermismul de care dau dovadă în raport cu geniala lui creaţie. Şi pe plan literar se întâmplă cam acelaşi lucru; tot felul de neaveniţi i-au parazitat şi-i parazitează imaginea; de la bufoni naţionalişti la sfertodocţi proletcultişti, de la veleitari la „eminescologi” de tarabă, numai că organismul lui liric nu se lasă bătut, regenerează odată cu trecerea timpului, iradiind o şi mai puternică lumină.
CITEŞTE ŞI:
 Bustul vandalizat al lui Eminescu dezvelit cu capul refăcut în 24 de ore – VIDEO
Duplicitatea e una dintre caracteristicele fundamentale ale românului. Nu este trăitor din această ţară care să nu se dea în vânt după Mihai Eminescu atunci când e pus să identifice geniul nostru naţional, dar nu slăbeşte să asculte în disperare manele sluţind limba română de parcă ar duşmăni-o. Nu merită să venim şi cu exemple. Înclin să cred că Mihai Eminescu e cu mult mai respectat în lume decât în ţară. An de an, Memorialul Ipoteşti acordă PREMIUL PENTRU TRADUCERE ŞI PROMOVARE A OPEREI EMINESCIENE ÎN STRĂINĂTATE. La această ediţie este onorată cu această distincţie Gisele Vanhese, profesor şi cercetător la Universitatea din Calabria, pentru fermecătorul şi minunatul eseu „Luceafărul - de Mihai Eminescu. Portretul unei zeităţi întunecate”.
Lucian ALECSA