Timp de două zile Botosaniul a fost călcat de poeţi, ademeniţi de spiritul lui Eminescu. Agresorii au venit înarmaţi cu poezie de înaltă calitate. Locuitorii târgului au fost împărţiţi în două tabere; una mică, dar foarte consistentă sub aspect calitativ, iar cea de-a doua a fost cea a ignoranţilor, destul de cuprinzătoare, care i-a incorporat…  „ in corpore” şi pe politicieni, excepţie făcând doar  primarul municipiului. Cu toţii ştim că  marele poet nu a fost iubit pe timpul vieţii de către politicieni, în schimb, când moartea i-a semnat paşaportul pentru eternitate, asta întâmplându-se acum 122 de ani, mai marii scenei politice l-au condus cu mare alai pe ultimul drum, în frunte cortegiului aflându-se chiar prim-ministrul acelor vremuri şi mulţi alţi politicieni. Mă întreb: a fost un gest de respect pentru poet sau o eliberare a lor de spaima condeiului său? Răspunsul îl puteţi da chiar dumneavoastră. Coincidenţă,  nici astăzi politicienii nu-l au la suflet pe poet, nu că i-ar fi citit opera jurnalistică şi s-ar simţi atinşi sau frisonaţi de aciditatea verbului său, ci, mai degrabă, dintr-o inhibare intelectuală, dintr-un soi de neputinţă afectivă. Şi un alt doilea aspect,  la fel de grav;  aceşti ipochimeni agresivi când vor să se dea rotunzi şi docţi de îndată vin cu câte o replică de genul: „eu sunt de la Botoşani, de acolo de unde s-a născut Eminescu”. Asta nu-i ajută cu nimic, fizionomiile îi trădează.
La Ipoteşti, pe 15 şi 16 iunie, pe lângă finalizarea Concursului de Poezie „Porni Luceafărul” şi decernarea premiilor tinerilor creatori a mai fost acordat un premiu pentru traducerea şi promovarea operei eminesciene în lume, acesta revenindu-i scriitorului rus Chiril Covalgi, premiu fiind iniţiat de conducerea Memorialului Ipoteşti. De asemenea, pe 16  iunie s-au deschis şi  lucrările Congresului Naţional de Poezie, ediţia a IV- a, la care au participat peste 80 de poeţi şi critici literari din toată ţară şi de peste hotare. În după amiaza aceleaşi zilei terasa cofetăriei din parc a respirat timp de două ore doar poezie şi muzică. Nici la această manifestare  n-a călcat picior de politician. Lucrările au continuat în următoarele două zile la Suceava şi Putna.
Şi cum se întâmplă de fiecare dată, de aura genialului poet se agaţă tot felul de neaveniţi, contondenţi prin naivitate şi agresivi prin kitsch-ul pe care-l promovează. Ei bine, aceşti indivizi nu urmăresc decât să-şi şlefuiască într-un fel sau altul propriile imagini, poate că de la o anumită distanţă par a fi nişte „sclipici” ce dau bine la public, dar, privindu-i cu atenţie vom sesiza să sunt doar nişte scai. Dacă-l  iubim şi respectăm cu adevărat pe Eminescu, e absolut necesar să-i respectăm opera în întregul ei şi să îndepărtăm din preajma numelui său orice formă de parazitism nonvaloric.
Lucian ALECSA