„ Totu’ sau nimic!”- acesta este sloganul politicienilor. Dragii noştri  aleşi nu accepta niciodată nimicul, e greu de îngurgitat, preferă, în numele acestei axiome, să facă  mici-mari compromisuri şi să pună japca pe tot. Un exemplu elocvent este modul cum consilierii USL şi-au bătut joc din bugetul judeţului, Florin Ţurcanu şi şleahta lui de nesătui s-au trezit la măsurarea laptelui la stâna de la Suliţa. De multe ori trebuie să accepţi şi asemenea gesturi obraznice, îţi spui că viaţa se mişcă sub semnul relativităţii şi mergi mai departe, oricum, lor nici că le pasă de frisoanele de care sunt loviţi locuitorii municipiului. Norocul doar lor le pune mâna în cap. Când se văd ajunşi la os, încep să mârâie şi la orice adiere de vânt, anxietatea pune stăpânire pe fiinţa lor, nu-şi mai găsesc liniştea până nu dau de măduva puterii. Se tolănesc la umbra votului şi timp de câţiva ani, uneori chiar de câteva luni, neţinând cont de partidele din care provin, iniţiază o horă a împăcării …protocolare bătându-şi joc de cei din jur. De multe ori , măiestria cu care articulează fiecare vocaliză politică ne copleşeşte, ne dă peste cap, creându-ne impresia că sunt nişte maeştri ai politicii. În realitate ei jonglează cu încrederea noastră, profită de naivitatea şi de lipsa noastră de cultură politică. Viaţa ne-a demonstrat că minciuna este o mană cerească pentru politicianul român. Unii sunt nişte bufoni, precum e Marcu, dar pe cei mai mulţi i-aş trece în rândul iluzioniştilor, adevăraţii profesionişti ai circului. Sincer, pe undeva sunt şi de compătimit, dacă le intri în intimitate, poţi face infarct, viaţa lor privată este un talmeş-balmeş, amestecul de idei furate de prin cărţi în fermentaţie şi două –trei gânduri gonflabile care dau naştere în cele din urmă unei imagini sumbre, apocaliptice. Dacă am realiza la timp acest fenomen, nu i-am vota în vecii vecilor. Vă mai aduceţi aminte de campania din 2008  când săvinenii, cu mic cu mare umblau,  ca magnetizaţi după „ balmoşul” lui Florin Ţurcanu încoronându-l cu statutul de salvator mioritic? Ne topeam după logosul lui lemnos, îmbibat cu miros de caş alterat. Anii au trecut, la orice promisiune  de-a lor am tot salivat precum câinele lui Pavlov, ni s-a format şi-un reflex, acela de a ne lăsa păcăliţi ori de câte ori simţim prin preajmă miros de pomană electorală.  Pe scenă s-au perindat tot felul de troglodiţi, mulţi,  după ce şi-au făcut numărul umplându-şi teşcherelele, s-au lăsat înghiţiţi de anonimat ca şi cum n-ar fi existat, alţii, din contra, şi astăzi exhibiţionează în faţa noastră fără să le pese de concitadini, dar care joacă rolul  îngrijoratului, din această categorie face parte şi primarul de Săveni.  Vin alegerile locale şi generale, vom avea iarăşi circ, ne vor arunca iarăşi firimituri, iar noi vom saliva ca proştii cu gândul la promisiunile lor.
Lucian ALECSA