Dă din coate, din pungă şi din gură, doar-doar s-o găsi cineva să-l ia în seamă. Şi-a cumpărat diplome de poet cu nemiluita de pe la tot felul de festivaluri de amatori. Cum dă peste un naiv cu funcţie, cum se dă poet de curte îmbuibându-i capul cu fel de fel de dedicaţii …poetice. Atenţie, un nagâţ, oricât s-ar umfla în pene, nu poate niciodată ajunge vultur!




Premiul „Mihai Eminescu” de la Botoşani, ce se decernează an de an pe 15 Ianuarie, este cel mai râvnit premiu de poezie din România. Notorietatea de care se bucură în rândul breslei scriitoriceşti, şi nu numai, ţine în primul rând de seriozitatea organizatorilor. Regulamentul e cât se poate de profesionist făcut, în cei 23 de ani nu s-au făcut compromisuri, chiar dacă au existat nenumărate presiuni, şi încă există, din partea unor amatori locali cu ifose de mari poeţi. Juriul e ales pe o perioadă de zece ani, este format doar din personalităţile de prim rang ale criticii româneşti. Primul preşedinte, şi unul dintre iniţiatorii acestui premiu, a fost regretatul critic literar Laurenţiu Ulici. După moartea lui, onoarea i-a revenit academicianului, criticului şi istoricului literar Nicolae Manolescu. Premianţii de până acum sunt nume mari ale poeziei noastre contemporane, mulţi dintre ei fiind nominalizaţi la Premiul „Nobel”, este de ajuns să-i amintim pe Ştefan Augustin Doinaş, Mircea Ivănescu sau, mai recent, pe Ana Blandiana. Am făcut acest scurt excurs  în istoria acestui premiu pentru a tăia piuitul unor amatori ce vor să dea buzna pe uşa din spate a evenimentului şi să-şi expună… bicepşii poetici.
CITEŞTE ŞI:
 Blasfemie cu blană în fruntea judeţului
Fundaţia „Hyperion-caiete botoşănene” şi Primăria Botoşani sunt organizatorii acestor manifestări de la Botoşani de pe 15 Ianuarie. Drept răsplată pentru importanţa acestui premiu, cât şi pentru evenimentele ce au avut loc de-a lungul timpului la Botoşani şi în ţară, Ministerul Culturii, din perioada pe când era condus de un autentic om de cultură şi nu de un Gigel, în persoana lui Theodor Paleologu, a decretat ca 15 Ianuarie să rămână „Ziua Culturii Naţionale”. Pentru respectul de care se bucură această zi din partea iubitorilor de frumos, e bine să se dea şi de această dată dovadă de profesionalism în organizarea manifestărilor, orice tentă amatoristică ne aruncă-n derizoriu. Zilele trecute domnul primar, prin şefa sa de cabinet, a înaintat o adresă neoficială către Fundaţia „Hyperion” cu invitaţii pe care şi-i doreşte la acest eveniment. Aspect îndreptăţit, dacă ţinem cont de faptul că Primăria Botoşani e unul dintre organizatori. Lista cuprinde două secţiuni; una include numele câtorva dintre laureaţii mult râvnitului premiu, unde apare şi actorul Ion Caramitru, iar cea de-a doua listă cuprinde „invitaţii de onoare”. Oricum, premianţii sunt invitaţi an de an de către Fundaţia „Hyperion” şi Uniunea Scriitorilor din România. Mă bucur că dl primar şi ai săi consilieri s-au gândit la câteva nume sonore ale vieţii literare de dincolo de Prut, e vorba de academicienii Mihai Cimpoi şi Nicolae Dabija, care de curând au devenit şi cetăţeni de onoare ai municipiului nostru, dar am rămas pur şi simplu interzis să-i văd drept invitaţi de onoare şi pe câţiva dintre scriitorii botoşăneni.
Nu văd nici o logică, oricum scriitorii botoşăneni sunt prezenţi an de an la eveniment. De asemenea, sunt aşteptaţi de fiecare dată să dea o mână de ajutor organizatorilor. Poetul Dumitru Ţiganiuc, fără a fi întrebat, a fost trecut pe această listă. Sunt convins, domnia sa se simte cu mult mai lejer în rândul poeţilor decât ca invitat de onoare al oficialilor Primăriei. Tot pe lista cu pricina apare şi poeta botoşăneancă Lucian Olaru Nenati. Da, în cazul domniei sale situaţia e ceva mai delicată. Poeta se consideră de-o bună bucată de vreme „logodnica astrală a lui Eminescu”, e într-un permanent dialog ocult cu marele poet, sunt momente când pică în transă fredonând cu glasu-i de privighetoare, pentru sine şi pentru alţii, cântecele ce-i plăceau poetului pe când era pământean. Probabil că iniţiatorii acestei liste au considerat ca benefică aducerea domniei sale cu picioarele pe pământ chiar de ziua naşterii inegalabilului Eminescu. Zău, pentru a-i aureola genialitatea doamnei Lucian Olaru Nenati, prilej mai nimerit decât acesta, nici că se putea găsi. Un alt nume de botoşănean ce apare pe lista de onoare a Primăriei este cel al lui Dorel Gaftoneanu. Acest versificator este în stare să-l cumpere şi pe necuratul,   numai pentru a ieşi în faţă. Dă din coate, din pungă şi din gură, doar-doar s-o găsi cineva să-l ia în seamă. Şi-a cumpărat diplome de poet cu nemiluita de pe la tot felul de festivaluri de amatori. Cum dă peste un naiv cu funcţie, cum se dă poet de curte îmbuibându-i capul cu fel de fel de dedicaţii …poetice. Atenţie, un nagâţ, oricât s-ar umfla în pene, nu poate niciodată ajunge vultur!
VEZI ŞI:
 Slujbă religioasă pentru Eminescu la Uspenia cu ploaie de oficiali: FOTOGALERIE
Înclin să cred că domnii de la Primărie, începând cu primul edil al municipiului şi terminând cu ai lui consilieri pe probleme de cultură nu sunt conştienţi de importanţa acestor evenimente şi nici nu au proprietatea valorilor literare, nu-i poţi pune pe picior de egalitate pe academicienii Mihai Cimpoi şi Nicolae Dabija cu Dorel Gaftoneanu. E de-un ridicol impardonabil.
Numai fasoane şi tromboane, nimic sănătos în conducerea Primăriei, vorba aia: după sac şi petic!
Lucian ALECSA
[[banner]]