«Această „uselenizare” în masă  are şi părţile ei bune, a pus în evidenţă stratificarea societăţii noastre mioritice. Incidentele de la Bacalaureat din acest an au oglindit o Românie a vanghelilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie joacă rolul acidului lactic ce coagulează zilnic mizeria fermentată zeci de ani în cazanului politicii dâmboviţene»

După marele dezmăţ de după alegerile generale de anul trecut când peste 70 % dintre cetăţenii majori şi vaccinaţi ai acestei ţări au fost nevoiţi să chefuiască pentru a sărbători victoria USL-ului, iaca, acum plesniţi de marea mahmureală umblă chiauni în căutarea unei explicaţii. Nu prea ştiu pe ce lume sunt, le chiorăie maţele de foame şi le suflă vântul prin buzunare. Şi când te gândeşti că odată ce Victor Ponta şi Crin Antonescu au luat în finuţele lor mâini hăţurile acestei ţări fiecare votant USL în parte şi-a visat traseul destinal pavat numai cu minuni şi miracole. Cu toţii au fost convinşi că se va deschide brusc robinetele la lapte şi miere. S-au întrecut în fel de fel de fantezii; cei cu minţile în dungă au visat pere mălăieţe şi câini cu colaci în coadă, cei chibzuiţi s-au văzut cu teşcherele pline, cu zeci de conturi în euroi, iar intelectualii …nebăsişti se vedeau cu  salariile înzecite petrecându-şi concediile pe tot felul de insule şi insuliţe exotice. Zău, acum cu toţii sunt de compătimit, nu le prea vine să creadă că ai lor idoli politici le-au tras o asemenea ţeapă lăsându-i  cu ochii în soare şi cu buzele umflate. Mai sunt şi din ăia traumatizaţi de idei contondente, cu capele cât baniţa, ce sfidează orice logică şi care-l înjură în continuare pe Traian Băsescu pentru toate relele din lume.  Totuşi, unii dintr-o  jenă de conştiinţă îşi ascund dezamăgirile. Sunt convins,  adevărata defulare va avea loc abia la alegerile din 2016.
Această „uselenizare” în masă  are şi părţile ei bune, a pus în evidenţă stratificarea societăţii noastre mioritice. Incidentele de la Bacalaureat din acest an au oglindit o Românie a vanghelilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie joacă rolul acidului lactic ce coagulează zilnic mizeria fermentată zeci de ani în cazanului politicii dâmboviţene oferindu-ne spre exemplificare România fenechiilor, năstasilor şi becalilor. Da, avem şi România autiştilor, maneliştilor şi pe cea a anteniştilor, dar şi o Românie lacrimogenă. Asta-i una atipică, de fapt sunt două structuri separate, e vorba de România senzaţională a lui Dan Diaconescu şi cea hipersensibilă a lui Fuego,  iar în urma unei omogenizări sentimentale a rezultat o Românie epidermică. Din păcate această Românie plângăcioasă este a părinţilor şi bunicilor noştri, cărora nu le-a rămas decât să suspine la orice impuls emoţional aşteptându-şi sfârşitul cu lacrimi în ochi.
Aceeaşi stratificare e şi la nivel de judeţ, şi noi avem măscăricii noştri, nu-i cazul să vi-i arăt cu degetul, îi cunoaşteţi foarte bine. Suntem judeţul cu densitatea cea mai mare de parlamentari raportată la numărul de locuitori, numai pe colegiul Săveni sunt doi deputaţi şi doi senatori. Greu de văzut la ochi de cum s-au văzut cu sacii în căruţă. Dacă s-ar pune o taxă pe nesimţirea  aleşilor noştri poate că am avea şi noi un buget acătărea la nivel de judeţ. Este de ajuns să trageţi cu ochiul spre unul ca Micky Şpagă sau spre traseistul Corneliu Popescu şi veţi constata că aceştia trebuie taxaţi şi când dorm, de-i zi sau noapte pe ei tot în cot îi doare de cei cărora le-au cerşit votul toamna trecută. De acelaşi grad de nesimţire se… bucură şi deputatul Andrei Dolineaschi ce poate fi văzut la ochi doar prin intermediul micului ecran purtându-i diplomatul sau conducându-i limuzina lui Victor Ponta. Unde mai pui că se crede şi om important. Halal parlamentar!
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
 SCRIE SCRIITORUL despre promisiuni în: Micul românesc şi nimicul dâmboviţean