«Ştiu la Botoşani câţiva portocalii care-l blestemă de dimineaţa până seara pe preşedinte mai ceva decât Marcu şi Macaleţi, nici picuraţi cu ceară nu recunosc c-au dormitat în Parlament timp depatru ani»
Titlul acestui editorial mă duce cu gândul la o carte extraordinară, este vorba despre romanul cubanezului Alejo Carpentier cu acest titlul, unul dintre părinţii realismului magic, punct de pornire pentru întreaga literatură modernă sud americană. Câtuşi de puţin nu voi face referire la această capodoperă cu toate că între societatea noastră dâmboviţeană şi spaţiul Americii Latine există foarte multe asemănări, în schimb, voi aduce în prim plan eşantioane din colcăitoarea atmosferă românească ce scoate acum capul de sub mustul zăpezii. Fermentul politic antrenează toată mizeria societăţii, speranţele românului sunt tot mai firave, vremurile din ce în ce mai sumbre, politicienii îşi fac de cap, nici că le pasă de necazurile celor mulţi. Cu toate astea sunt şi câţiva naivi care mai speră în revigorarea naţiei, numai că rolul lor este unul pur decorativ.
Acum dacă tot am adus vorba despre realismul magic sud-american vreau să spun că într-o societate prozaică precum a noastră apar nenumărate flash-uri „supranaturale”, care oricum activează sufletul trăitorului acestor meleaguri incitându-i imaginaţia şi gândirea, vorba aia: orice rău conţine şi o umbră a binelui. Cu adevărat, singurul câştigător din această luptă a românului cu mizeria şi cu nedreptăţile sociale este creatorul, el e cel ce-şi hrăneşte imaginaţia cu aşa ceva. Totuşi, e bine c-am scăpat de realismul socialist! Acum voi trece la poze concrete din societate românească să nu fiu cumva acuzat de un exces de literaturizare a adevărului.
2012 este anul unei lupte politice fără precedent, avem atât alegeri locale cât şi generale, spiritele sunt în pragul paroxismului, electorii sunt la capătul răbdării, cu greu mai pot suporta criza, le-a ajuns cuţitul la os, iar politicienilor li s-a acrit să tot fie filaţi şi arestaţi de pittbulii dulăului de la Cotroceni. Să fim sinceri, nici un politician din această ţară nu-l iubeşte pe Traian Băsescu, cel puţin cei din opoziţie o declară pe faţă, tot răului mioritic doar lui i se pune în cârcă, mai sunt şi poznaşi care îi atribuie şi răul mondial, în schimb, cei de la putere sunt perverşi, pe din faţă îi declară dragoste veşnică, iar în sine lor l-ar mânca de viu. Acelaşi filmuleţ este proiectat şi la nivelul de jos al politicii, ştiu la Botoşani câţiva portocalii care-l blestemă de dimineaţa până seara pe preşedinte mai ceva decât Marcu şi Macaleţi, nici picuraţi cu ceară nu recunosc c-au dormitat în Parlament timp de patru ani şi că nu mai sunt doriţi de populaţie, ei îl înjură pe Traian Băsescu că n-a deschis robinetul populismului la timp şi că acea creştere salarială din iunie despre care a făcut vorbire în Parlament zilele acestea nu-i decât o frecţie la un picior cangrenat.
Atenţie, sondajele indică o credibilitate aproape de zero pentru mai toţi parlamentarii botoşăneni, indiferent de culoare politică, românul aşteaptă figuri noi, fără bube de imagine şi fără şomeri politici.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
SCRIE SCRIITORUL : Alba-neagră electorală
