Rezultatul alegerilor din Republica Moldova poate fi interpretat în două moduri; precum că Partidul Comunist a câştigat alegerile sau că Alianţa pentru Integrare Europeană are majoritatea în Parlament, ceea ce i-ar conferi dreptul să numească premierul şi să desemneze viitorul preşedinte. Atenţie, în cazul în care mai opţin două mandate!
Poate că dacă n-aş şti că basarabenii au acceaşi amprentă genetică precum a noastră aş fi afirmat, fără nici o reţine, că, în sfârşit, Moldova a scăpat de comunism, numai că situaţia e mult mai delicată; în orice moment pot apărea trădători, tensiunile din Alianţă se pot amplifica, iar speranţele celor mulţi s-ar nărui. Deja liberalul Mihai Ghimpu e rezervat în declaraţii şi uşor sceptic în ceea ce priveşte alcătuirea unei majorităţi democrate. Totuşi, cred că fotoliul de preşedinte i-ar surâde. Vorba aia; mai bine un ghimpe autohton, decât unul... muscal: ”de străinul te tot paşte / de nu te mai poţi cunoaşte”.
Cele trei partide pro-europene au în Parlament 59 de mandate , dar pentru a constitui o majoritate le-ar fi necesare încă două mandate. Cu toată situaţia aceasta incertă, peste Republica Moldova a început să adie un aer occidental, semn că Prutul poate deveni oricând un Milcov, bineînţeles, având o cu totul altă conotaţie istorică. Câteva zile situaţia încă va rămâne pe muchie de cuţit, se vor consuma tot felul de negocieri, şantaje, va creşte potul, vor fi şi cacealmale. Deh, aşa-i în politică! Tragic e că nostalgii comunismului încă îi alimentează orgoliile lui Vladim Voronin, acestei falange bolşevice care e în stare să-şi stranguleze propriul popor de dragul Moscovei. Cât a fost la putere a condus ţara cu urechea ciulită spre Kremlin, a privit cu ură spre Europa şi spre tot ce înseamnă civilizaţie. Individul are ce are cu România, prin ultimele declaraţii aduce acuze grave oficialilor români, ba chiar a fost în stare să ne considere imperialişti ocidentali. Individul pare a fi scăpat din rezerva aceluiaşi ospiciu precum CorneliuVadim Tudor, e o singură diferenţă între ei, se folosesc de partituri diferite în debordarea fantasmelor paranoice.
Ciudat, acum un an sondajele de opinii de al noi îl dădeau mai mult ca sigur câştigător al alegerilor prezidenţiale pe Mircea Geoană, aceeaşi „gafă” premeditată au comis-o şi institutele de sondare a opiniei publice din Moldova. Cum vă sună această coincidenţă? Straniu, nu-i aşa?
Lucian ALECSA
