SCRIE SCRIITORUL : Oraşul lu’ peşte şi protestele unui milionar politizat

 

Ce-i şi cu politica asta, de cele mai multe este atinsă de perversitate, şi nu doar la modul aluziv, ci chiar  bădărănesc. Nu vă gândiţi c-aş intenţiona s-o asemăn cu-o curvă şi că de îndată aş închide subiectul - e cu mult mai deocheată: poate atinge un grad „sporit” de perversitate comparativ cu-o femeie de moravuri uşoare. Ştiu, formularea mea e un pic dură, dar pentru a fi înţeles voi veni cu câteva aspecte concrete care îmi vor susţine cele afirmate. Ştim foarte bine că politicienii opoziţiei au decis să-şi ia câteva săptămâni de concediu parlamentar, să lipsească in corpore de la lucrările celor două camere, să primească în continuare indemnizaţiile nediminuate, iar opiniile să fie în continuare luate în seamă de tot poporul. Să nu credeţi că atitudinea acestor nesimţiţi nu are efect în teritoriu.
Ca peste tot în România, iarna s-a dovedit necruţătoare şi cu conjudeţenii noştri, poate că nu a fost atât de agresivă precum cu vrâncenii şi buzoienii, dar ne-a ţinut numai în temperaturi sub minus 20 de grade. Şi cum zilnic călătoresc pe traseul Săveni–Botoşani am constatat că edilii municipiului Botoşani au ţinut piept intemperiilor, s-au mişcat destul de ager, au reuşit ca într-o singură zi să elibereze căile de acces pentru autovehicule, să asigure deplasarea mijloacele de transport în comun, să deszăpezească trotuarele. Bineînţeles, mai sunt nemulţumiţi şi la Botoşani, unul fiind dl colonel în rezervă Mircea Comăneci, numai că el protestează…vpreventiv, cică îi este teamă ca nu cumva, la o temperatură atât de scăzută, „dictatorul” de Traian Băsescu să-i îngheţe minuscula pensioara, care… se ridică undeva la peste 25 de milioane de lei vechi. Ce mai, o nimica toată, la cât a muncit în viaţa lui, o merită din plin! (sic!) A avut numai responsabilităţii: a fost secretar de partid  la UM 01130, a luptat pe toate fronturile cu duşmanii tovarăşului Ceauşescu, chiar dacă aceştia erau simple soldăţei de plumb, după Revoluţie s-a culcuşit la serviciul logistic, un fel de şef al şefului de popotă, iar spre sfârşitul carierei s-a refugiat la Centru Militar, pe când încorporările erau pe sfârşite. Asta da armată! Ce să-i faci, acum, în lipsa unor preocupări serioase, omul se mulţumeşte şi cu statului de baionetă pesedistă. La prima vedere pare a fi chiar uşor oxidată.
Cum era de aşteptat, iarna a poposit şi la Săveni, în târgul renumitului liberal Relu Petru Târzioru, numai că domnia sa, ca un destoinic edil, a sfidat-o. Cum? Simplu,  s-a prefăcut că-i în plină vară; a blindat uşile primăriei, a creat în fastuosul lui birou o temperatură confortabilă, şi-a adunat prietenii, numai unul şi unul, postându-se cu toţi în faţa televizorului şi urmărind cu interes ce se întâmplă în ţară şi lume. Au recurs şi la contraziceri doctrinare, cum era de aşteptat, de fiecare dată dreptate a fost de partea marelui edil. Ce naiba, doar îi om politic versat! Oraşul hibernează sub nămeţi, viceprimarul e stană de gheaţă, bietul de el, fiind dependent de glasul colegului de alianţă, a rămas într-un total blocaj verbal, adică fără obiectul umilirii. Deh, era obişnuit ca zilnic să-i raporteze primarului realizările şi să-i perie imagine de scame! Săvinenii fac pârtii pe trotuare de spui că-s prin Siberia, din când în când mai trag câte o ocheadă către primărie, cu speranţa că la primăvară dl Relu îi va servi cu pâine, circ şi găleţi. Gurile rele spun că cei doi bravi politicieni au empatizat cu parlamentarii USL intrând şi ei în grevă, dar nu politică, ci administrativă. La cât de înjugaţi sunt, tot ce-i posibil.
Lucian ALECSA