Atmosfera din România de astăzi este aidoma celei din America începutului de secol XX, a “Marii Depresii”, când sărăcia şi fărădelegile dominau mentalul fiecărui individ, chiar dacă, de multe ori, era invocată prietenia.
Ei bine, nu voi face vorbire despre cele două personaje grele: George şi Lenny ale romanului “Oameni şi şoareci” de John Steinbeck, ci voi trage conturul individului de lângă noi, care are drept trăsături simptomatice aceleaşi ca ale celor doi indivizi: răutatea, meschinăria, indiferenţa faţă de adevăr şi nu în ultimul rând, frica. Într-o propoziţie: recuzita de atac a unui astfel de individ este abominabilă, poate lăsa urmări grave asupra aproapelui, dar mai ales asupra colectivităţii. Cu toate că de cele mai multe ori se manifestă în anonimat, efectele ”uşcăturilor” sale sunt resimţite la nivelul corpului social, mulţi spun că individul nu poate lăsa decât semne epidermice, cu toate astea poate produce tot felul de maladii care să ducă la anchilozarea societăţii.
Astfel de „omuleţi” se găsesc printre noi, dosiţi în toate mediile sociale, când intri în contact cu ei joacă rolul bonomului sau chiar al prietenului, se culcuşesc prin tot felul scorburi ale societăţii, de unde pregătesc atacul. La prima vedere pupăturile lor pot fi interpretate drept nişte gesturi de tandreţe. Niciodată nu-şi scot capul din bârlog, atacă doar pe la spate şi cu bestialitate. Ducând o existenţă periferică, nici nu-i de mirare că se manifestă în asemenea hal, nu-i prea atinge razele adevărului, probabil că îşi consumă energiile numai şi numai prin răutate. Nu sunt pretenţioşi, se mulţumesc cu puţin, stăpânesc cu desăvârşire arta duplicităţii, de multe ori o fac şi pe-a credincioşii. La prima vedere eşti tentat chiar să le dai crezare, ştiu să-şi ascundă micimea cu dibăcie, ba mai mult, uneori pot crea impresia ca fiind posesori ai unei mari generozităţi, eşti tentat să-i îmbrăţişezi şi să-i treci în rândul prietenilor. Dacă-i arăţi cu degetul încercând să le dezveleşti niţel sufletul, se fac foc şi pară, atunci e bai, te împroşcă cu noroi de nu te mai speli cu toate apele mării.
Astfel de „ exponate” se găsesc pe toate palierele societăţii, de fapt, în adâncul lor, sunt nişte frustraţi care îşi defulează propriile complexe lovindu-i pe cei care au deja un contur social, au personalitate şi care au forţa să se ridice şi când sunt răpuşi de destin. Ei constituie masa mare a anonimilor agresivi, care bulversează societatea de sus până jos. Devin foarte periculoşi, nu au puterea lăuntrică de a-şi înfrâna instinctele; te lovesc când nu te aştepţi, te înjură, se botoşesc la succesul aproapelui şi-ţi sar la beregată în caz că le stai în cale. Trebuie evitaţi, de nu reuşeşti, e bine să le ignoraţi gesturile, fie ele şi „prieteneşti”», dacă intri în jocul lor, rişti să fii sfâşiat.
Lucian ALECSA
