Nu este zi lăsată de la Dumnezeu ca partidele politice să nu suporte tot felul de mutaţii, iar pentru a nuanţa puţin ideea aş spune că unele chiar încorporează „mutanţi” politici, în schimb ce altele se opresc doar la simple operaţii estetice. Riscul e mare, atât pentru unele cât şi pentru celelalte. „Mutanţii” politici pot juca rolul unor viruşi, pot destabiliza organismul partidului, slăbindu-i imunitatea, iar pe timpul atacurilor electorale pot claca în orice moment. Partidele supuse unor implanturi pot intra în comă electorală, nesuportând corpul străin, iar cele cu operaţii estetice pot fi de nerecunoscut când sunt chemate să dea socoteală electoratului. În scurta istorie a aşa zisei democraţii româneşti astfel de situaţii au fost cu duiumul şi încă vor mai fi. Să vedem în ce ecuaţie putem înregimenta partidele care au acceptat asemenea anomalii.
Despre PSD toată lumea vorbeşte c-ar fi un partid mamut, c-ar fi plin de viruşi neobolşevici şi că până nu va fi deparazitat serios, nu numai aşa epidermic cum a făcut-o Victor Ponta, partidul nu va mai avea credibilitate. Adevărul e undeva la mijloc. Ce-i drept, adună în jur o masă de alegători, tatuată cu simboluri nostalgice, care nu-i poate garanta viitorul, totuşi, are înregimentaţi şi tineri de perspectivă, care pot schimba din temelii structura partidului! Numai să fie lăsaţi s-o facă. În plus, aripa matusalemică, formată din Ion Iliescu,Viorel Hrebenciuc, Ilie Sârbu şi alţii ca ei, e în prag de fosilizare, emite un damf greţos.
O altă formaţiune ce face cărţile pe scena noastră politică, cu-n profil istoric serios, care ar trebui să impună ritmul democraţiei în România, este cea condusă de Crin Antonescu. Dar uite că nu-i deloc aşa, liberalii, în ultimul timp, se comportă precum nişte ultraşi, ca o adevărată gaşcă de suporteri, ce-o ţin numai în huiduieli, înjurături şi îmbrânceli, avându-l ţintă doar pe Traian Băsescu. Cu-n asemenea comportament nu vor face mulţi pureci la alegerile viitoare, se pot uni cu oricine, nu numai cu PSD-ul.
Maghiarimea are configuraţia unui corp unitar, dar de-o consistenţă cam plasmatică, mereu joacă la două capete şi chiar la şantaj.
Cu partidul lui Emil Boc-Mosorel problema e mai delicată, în organismul acestui partid au loc la aceasta oră tot felul de implanturi, nu pot anticipa starea postoperatorie, dar pot spune cu certitudine că-n cazul în care Băsescu îl lasă din braţe, PDL-ul, la alegerile viitoare, cu greu va atinge un 5%, va fi formolizat şi expus în muzeul politic. Ciudăţenia e însă alta; pe lângă faptul că ţesutul implantat nu-i de cea mai bună calitate, toţi oportuniştii se înghesuie acum la os, majoritatea fiind nişte zevzeci expiraţi, şi atenţie, intervenţia are loc fără anestezie, în pripă, fără o anamneză serioasă, fără o sală aseptică şi fără un instrumentar sterilizat. În cazul în care Traian Băsescu se va supăra într-o bună zi pe aceşti indivizi, partidul va rămâne plin de cicatrice, nu va mai avea o fizionomie decentă care să mai poată da credibilitate.
Lucian ALECSA
