La prima vedere cele trei cuvinte par a nu-şi găsi locul în aceeaşi sintagmă, dar dacă le traduci în spectrul politic, veţi vedea că între ele pot exista raporturi de subordonare. Pirueta, adică învârtirea pe călcâi, a devenit un fel de brand politic dâmboviţean. Nu există zi lăsată de la Dumnezeu să nu vedem tot felul de măscărici politici care-şi schimbă poziţia faţă de electorat după cum le dictează interesul, pe aceşti indivizi i-aş numi simple entităţi instinctive, care-şi măsoară viaţa doar după impulsurile primare. Credeţi-mă, mi se pare un afront adus oamenilor serioşi să-i numesc oameni. Vechea şi perfida politică adună la sânul ei smochinit tot felul de lighioane, zombi, fantome şi vampiri, de care te cruceşti abia după ce intră în scenă. Asta-i prima mare mirare.
Până să facă ochi în politică toţi mimează politeţe, bun simţ şi chiar deschidere spre problemele lumeşti ale confraţilor, dar, în momentul când se văd la putere, subit le cresc muşchii, se metamorfozează în „Tarzani” şi nu mai poţi avea dialog cu ei. Şi astea nu sunt cazuri izolate, în întreg spaţiu mioritic se întâmplă la fel. Ce-i drept, în unele cazuri electoratul e conştient de ce are în faţă şi totuşi îi trambulinizează în Parlament. Putem veni cu două-trei exemple şi de pe meleaguri botoşănene.
Despre Neculai Rebenciuc toată suflarea din colegiul Flămânzi ştia că nu-i decât un şarpe cu ochelari, lipsit de orice fel de dialog politic, că-i în sluga banului şi nu ştie articula o propoziţie întreagă. Cu sau fără voia lui individul s-a trezit parlamentar, bineînţeles, a fost şi prizonierul anomaliilor încorporate în lege electorală, însă odată ajuns în Dealul Mitropoliei deputatul nostru n-a făcut decât să-şi cumpere un costum nou, iar după câteva luni de tăcere morbidă în faţa colegilor a comis o piruetă orientându-se spre un alt partid.
Un alt deputat cu chip de Tarzan şi manifestări de golan e deputatul de Săveni, Florin Ţurcanu. Unde mai pui, de multe ori are şi apucături vampirice, suge sângele angajaţilor şi prietenilor spre a-şi regenera prostia şi a-şi umple teşchereaua. Acest aspect îl poate confirma şi primarul de Săveni. Individul este şi de-o perversitate diabolică, în ultimele luni simte că pământul (din colegiu) îi alunecă de sub picioare şi încearcă să devină frate cu oricine doar spre a trece puntea, ba mai mult, şi-a prelungit braţul drept până hăt la Doroho,i unde a dat peste un fost pesedist dezorientat, cu statut de afacerist dubios, în persoana lui Constantin Bursuc, cu ajutorul căruia intenţionează să transforme ceva balast în creiţari de argint. Deh, la anul avem două campanii electorale!
Sunt multe de spus şi despre Stelică-măcelarul, care nu-i departe de chipul şi asemănarea celor doi, totuşi, lumea spune că punctează mai bine în ceea ce priveşte duplicitatea, vorba lui: ”pentru bani îl trădez şi pe tata.” Ah, vameşii ştiu de ce!
Lucian ALECSA
