Să nu vă gândiţi la vreun sfânt sau la vreun arhanghel, este vorba despre doctorul în ochi şi-n politică, pe nume Gabriel Oprişan, nimeni altul decât viitorul candidat USL la Primăria Botoşani, care dintr-o dată a devenit milostiv cu maidanezii, mai ceva decât cu pacienţii. Sunt convins că dl. doctor e milos din fire, dar de aici şi până a-ţi face campanei electorală pe schelălăitul bietelor animale mi se pare un „mic-mare” abuz... politico-câinesc. Botoşănenii îl cunosc mai mult ca politician decât ca medic pe dl. Gabriel Oprişanu: domnia sa n-a prea avut ochi pentru ochii pacienţilor din Botoşani şi cu atât mai puţin pentru ochii pacienţilor din Săveni , unde a funcţionat ca medic câţiva ani de zile.
Din milă faţă de maidanezi dl. doctor îi adresează o epistolă primarului de Botoşani prin care cere alocarea unor sume de bani pentru construirea de adăposturi şi pentru asigurarea hranei câinilor comunitari. Sub acest aspect sunt în totalitate de acord cu viitorul candidat USL la primăria municipiului. Apropo, dl. doctor a folosit în epistolă cel puţin o asociere ciudată de cuvinte: „paradigmă politică”. Cuvântul „paradigmă” mârâie precum un maidanez flămând când este asociat cu... politică. Cine ştie, poate în dubla sa calitate, de doctor şi politician expresia sună mişto şi nu are nevoie şi de un accept logic. Să depăşim conţinutul scrisorii şi să trecem la câteva episoade din viaţa de politician a d-lui doctor. Domnia sa când a intrat în politică a ţâşnit din braţele lui Liviu Câmpanu direct pe scaunul de director DSP. Şi dă-i şi luptă, neicuşorule! A intrat în relaţii empatico - financiare cu fostul ministru al Sănătăţii din acele vremuri, Eugen Nicolăescu, şi a trecut să aducă bani cu nemiluita pentru reabilitarea Spitalul Judeţean. Şi cum poziţia lui era oarecum incompatibilă cu gestul pe care-l făcea, şi-a tras un purtător de stampilă şi de semnătură, în persoana celui mai bun prieten, Doru Munteanu. Şi cum o mână spală pe alta cei doi buldogi au trecut la şmanglit bănuţul public; spitalul a rămas cu faţada, cică de 13 miliarde, iar ei cu teşcherelele pline.
Nici nu vă închipuiţi cât de mult ar fi contat un sentiment de milă din partea d-lui doctor Oprişan în acel moment! Cu siguranţă că astăzi pacienţii spitalului Mavromati n-ar mai fi suportat mizeria şi paraziţii din saloane, mesele de pe secţia de chirurgie nu s-ar fi rupt în timpul operaţiei, faianţa n-ar mai fi căzut din sala de radioterapie şi poate că nici d-lui nu şi-ar fi construit o ditamai vilă ca să aibă zilnic grijă de ea. Ce să mai vorbim despre banii aruncaţi pe cartele de intrare în spital, se puteau achiziţiona câteva ambulanţe şi poate că ar fi fost salvate câteva vieţi.
Şi fiindcă d-lui e medic şi pe deasupra foarte milos cu animalele îl rog să ia exemplul d-nei doctor Elena Cardaş, care a construit un padoc la marginea oraşului îngrijind vreo 40 de câini comunitari. Apropo, d-na doctor îi este chiar rudă. Poate că după o asemenea probă de milostenie şi botoşănenilor li se va face milă de el şi-l vor trambuliniza în fotoliul de primar.
Lucian ALECSA
