Oricând primarii postdecembrişti pot fi împărţiţi în două  categorii: cea a primarilor adevăraţi (ce-i drept, puţini la număr!) şi alta a primarilor surogat. Să detaliem. Cei mai mulţi dintre aleşii neamului după ce se văd cu osul sub labă, fie el şi fără măduvă, uită de unde au plecat şi trec drept obiectiv prioritar pentru perioada celor patru ani de mandat doar interesele personale. Dacă aş veni cu exemple din această categorie mi-ar trebui la dispoziţie  vreo zece editoriale. În chiar Săptămâna Mare un primar, dintr-o comună de vreo trei mii de locuitori, se lamenta cu impertinenţă că are un buget de rahat şi că politica are un damf  insuportabil. Că politica pute e drept, dar domnia sa are vreo treizeci de angajaţi la Primărie care consumă din bugetul local peste şapte miliarde de lei pe an şi unde mai pui că vreo cinci dintre aceştia sunt în nume cu însuşi primarul. O fi o simplă coincidenţă. Să nu vă ţin în suspans vă spun că este vorba despre Lucian Trufin, primarul de Vlăsineşti. D-lui mai are câteva „calităţi” care-l evidenţiază: aroganţa, tupeul  găunos şi pseudo-intelectualismul afişat cu stridenţă, ambalat într-o formă cât se poate de gonflabilă şi agresivă, când are chef sare la beregata organelor statului, considerându-se un fel de lei paraleu local. Deh, poate numai aşa se simte cel mai tare din Vlăsineşti! Acesta este prototipul primarului surogat sau găunos, cu veleităţi de mare trişor politic.
La polul opus sunt primarii autentici, al căror principiu politic este interesul obştii şi mai puţin arătatul cu degetul spre adversarii politici. Un asemenea primar este cel al comunei Albeşti, Mihai Amarandei. Pe domnia sa nu l-am auzit lamentându-se sau căutând tot felul de motivaţii ieftine pentru micile nereuşite, în permanenţă e cu ochii pe tot felul de proiecte încercând să atragă cât mai multe fonduri  europene şi guvernamentale pentru schimbarea în bine a vieţii celor din comunitatea pe care o păstoreşte. De curând a inaugurat un sediu nou pentru Primărie, acest fapt nu trebuie privit ca o manifestare a orgoliul personal, precum au încercat unii să insinueze, lăcaşul în care a funcţionat până mai zilele trecute primăria e „gârbov”, în curând va atinge centenarul. Până acum trei ani satul Tudor Vladimirescu, aparţinător acestei comune şi la o distanţă apreciabilă de centru,  părea decupat de prin  anii ’50 ai secolului trecut. Ei bine, astăzi nu mai arată deloc aşa, prin atragerea fondurilor europene FEADR s-a asfaltat drumul de legătură dintre cele două localităţi, iar cu fonduri de la Ministerul Educaţiei s-a modernizat şcoala. Aceste mici investiţii au imprimat şi puţină lumină pe chipurile oamenilor acestui cătun. Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Albeşti-Todireni-ValeaJijiei mai are în desfăşurare un proiect FEADR, măsura 3.2.2,  privind înfiinţarea de reţele de apă şi canalizare, staţie de epurare şi asfaltarea drumurilor comunale în Albeşti şi Todireni.
În concluzie: mai bine modest şi plin de iniţiativă în Albeşti, decât grandoman şi guraliv în Vlăsineşti!
Lucian ALECSA