«Liderul liberal e un tip extrem de irascibil, ca orice om abia trezit de pe somn, de îndată ce i se pune o întrebare începe să trepideze şi să urle ca un disperat. Acest lucru nu i se întâmplă numai în viaţa privată ci şi pe scena politică»

Ciudat lucru ce se întâmplă în ultima vreme cu Partidul Naţional Liberal, este într-o totală derivă, de la şef până la şefuţi şi şefuleţi. Crin Antonescu e un bezmetic, nu ştie decât să doarmă, să ţipe şi să facă avere, iar politică o face în coadă de peşte, nici cu laia şi nici cu bălaia, adică nici cu stânga şi nici cu dreapta. Este deja arhicunoscut jocul de rişcă pe care-l practică pe scena politică, la fiecare moft al lui liberalii trebuie să ghicească pe ce partea poate cădea moneda, dacă-i stema înseamnă că el înclină spre stânga, dacă-i… banul e ceva mai complicat, interpretarea iese din spaţiul politic şi întră în cel pragmatic. Mai simplu, dl Crin se tot lamentează că-i sărac lipit pământului, dar de curând şi-a mai tras o căsuţă de vreo 400 de mii de euro, probabil c-a dat peste vreo rudă la fel de generoasă precum celebra mătuşă a lui Adrian Năstase.
Liderul liberal e un tip extrem de irascibil, ca orice om abia trezit de pe somn, de îndată ce i se pune o întrebare începe să trepideze şi să urle ca un disperat. Acest lucru nu i se întâmplă numai în viaţa privată ci şi pe scena politică, o atitudine rebarbativă a avut-o chiar la adresa colegului său de alianţă, Victor Ponta, scena având loc în ziua când liderul social democrat şi-a permis să-şi felicite prietenul, pe Mihai Răzvan Ungureanu. La fel de lipsit de tact a fost şi-n momentul numirii lui Teodor Meleşcanu la SIE, s-a stropşit la el ca la un străin ce-ar fi intenţionat să-i fure jucăriile. Nelegiuirile lui Crin nu se opresc aici, domnia sa se vrea şi-un mic dictator în partid, încercă să controleze fiecare filială numindu-şi numai oameni loiali ideilor sale bolnave, ignorând pur şi simplu opţiunile colegilor din teritoriu. Un exemplu elocvent este cel de la filiala Prahova, care a avut o finalizare catastrofală pentru partid, vreo 200 de liberali şi-au prezentat demisiile.
Acelaşi buboi e în prag de explozie şi la Botoşani, organizaţia municipală a PNL-ului pare hotărâtă să-şi impună punctul de vedere în ceea ce priveşte lista candidaţilor pentru Consiliul Local, lucru neagreat de Florin Ţurcanu. Paradoxul însă e altul, cei care acum se dau mari cocoşi până mai ieri umblau gheboşi în faţa şefului ascultându-i umili inepţiile. Între Florin Ţurcanu şi Gheorghe Iavorenciuc s-a creat deja un arc voltaic, zi de zi se tot inflamează. Deputatul încearcă, pe cât îl duce mintea, să-şi imită şeful de la Bucale, de multe ori reuşeşte, ba mai mult, o face chiar mai ciobăneşte, dar are şi clipe de somnolenţă politică. Gurile rele spun c-ar avea zilele numărate în PNL, e drept, mulţi dintre cei care astăzi îi pupă ghiulul  mâinii îi vor reteza orgoliul şi-l vor călca în picioare, sunt convins că peste patru luni se va vorbi despre el doar la timpul trecut, şi doar în cuvinte de compătimire. Mai ştim noi un gonflabil care se credea „tata judeţului” iar acum îşi muşcă pumnii. În politică este scară de urcat şi de coborât pentru toată lumea, mulţi după ce ajung sus se cred apostoli. Nimic mai fals şi mai blasfemiator.
Lucian ALECSA