«După câteva zile s-a dat în stambă, a început cu educaţia schimbând câţiva miniştri ca pe nişte şosete transpirate după care  a încercat să-l ajute pe ciobănescul carpatin, Adrian Năstase, prin intermediul pechinezul Grăjdeanu. Asta da social-democraţie dâmboviţeană, ca-n fabula lui Grigore Alexandrescu „Câinele şi căţelul”. Ruşine.» 

În fotbal tiki-taka are o conotaţie aparte, însemnând un joc încântător ce aproape că atinge perfecţiunea, o singură echipă îl practică cu adevărat, aceasta numindu-se FC Barcelona dirijată din teren de Lionel Messi, iar de pe banca tehnică de Josep Guardiola. În schimb, în politică acest joc este o blasfemie, un fel de alba-neagră cu populaţia, din păcate în România se practică foarte des, sub actuala guvernare acest fapt este cât poate de evident, protagoniştii sunt Victor Ponta de pe scenă, iar Crin Antonescu din culise.
Pentru a nu vă lăsa în ceaţă voi încerca să fiu cât se poate de explicit, faptele celor doi vorbesc de la sine, eu nu voi face decât să vi le expun. Mai anul trecut, cei doi siamezi politici o făceau pe-a pittbulii, lătrau cât îi ţineau brăcinarii spre Emil Boc şi spre Traian Băsescu, considerându-i pe cei doi vinovaţi de tot ce se întâmplă rău în ţară, ba chiar şi-n lume. Se considerau docţii docţilor, dădeau tot felul de sfaturi, îndemnau populaţia la proteste de stradă, considerau măsurile de criză drept nişte cuţite înfipte în spatele fiecărui românaş. Ce mai, se dădeau ca fiind singurii salvatori ai României şi-ai românismului. E drept, mulţi au aplecat urechea la lătrăturile lor, dându-le uneori şi dreptate. Şi iaca, într-o bună zi lui Traian Băsescu i s-a făcut lehamite de atâta gălăgie ieftină şi i-a poftit la os. Pe loc s-a umflat în bojoci , Victoraş Ponta a scos un oftat prelung ca semn al satisfacţiei supreme - unii spun c-ar fi avut chiar un fel de orgasm politic - şi de îndată a acceptat provocarea. Prima săptămâna a umblat prin Palatul Victoria ca un om beat, continuând  să promită românului marea cu sarea şi luna de pe cer, bineînţeles, fiind acompaniat frenetic de frăţiorul Crin. Şi cum niciodată sunetele lătrate nu seamănă cu cele articulate, cei doi au trecut să dea în bâlbâieli, cele ale lui Victor fiind evidente, el fu desemnat să-şi arate primul muşchii. După câteva zile s-a dat în stambă, a început cu educaţia schimbând câţiva miniştri ca pe nişte şosete transpirate după care  a încercat să-l ajute pe ciobănescul carpatin, Adrian Năstase, prin intermediul pechinezul Grăjdeanu. Asta da social-democraţie dâmboviţeană, ca-n fabula lui Grigore Alexandrescu „Câinele şi căţelul”. Ruşine.
Şi acum s-o dăm pe bune, din tot ce-a promis pe când era pe băncile opoziţiei Victor Ponta nu va realiza nimic, primele măsuri sunt şocante, de „Ziua Copilului” s-a gândit c-ar fi bine să le facă părinţilor o mare bucurie, crescând costul energiei electrice cu 5%. Bineînţeles, acest lucru atrăgând scumpiri în lanţ. Poate că măsura n-ar fi fost atât de dură dacă ar fi fost motivată într-un mod plauzibil, numai că vicepreşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie, Petre Lificiu, ne-a trimis în epoca de aur: „Scumpirea curentului nu înseamnă nimic. Stingeţi becul din baie”. Acest ton îl folosea pe vremuri Elena Ceauşescu când ne îndemna să mai luăm o haină pe noi, este prea evidentă ascendenţa partidului lui Victor Ponta din fostul Partid Comunist Român! Relicva Ion Iliescu încă le mai ţine de urât.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
 Marcule, al cui mesager eşti? Al lui Ponta?Al lui Geoană?... Sau al banului?