Nici nu vă gândiţi ca titlul editorialului să aibă vreo legătură cu celebrul basm francez sau cu ecranizarea animată a lui, care-i la fel de celebră. Nu, voi vorbi despre ceea ce se întâmplă în politica botoşăneană, dar nu cea de vârf, ci în zona ei periferică, voi aduce în discuţie UNPR-ul, un partiduleţ pe cale să-şi dea duhul înainte de a face ochii. Veţi rămâne surprinşi, chiar dacă face parte din patrulaterul guvernamental, alături de PDL, UDMR şi Minorităţi, în teritoriu aproape că-i inexistent, pe deasupra, puţinii membri pe care-i are sunt nişte frustraţi.
Ştim că pentru început la Botoşani acest partiduleţ a intrat pe mânuţele unui terchea-berchea, cam nătâng în exprimare şi nevinovat în demersurile politice, dar care s-a vrut cândva preşedinte al României. Numai după această tuşă simplă orice psiholog ar spune că aveam de-a face cu un individ ciudat, a cărui comportament infantil denotă un oarecare dezechilibru şi niciodată nu va putea inspira încredere celor din jur. Aşa şi este. Ioan Domonco a condus filiala vreo câteva luni până ce într-o bună zi maidanezul politic Liviu Câmpanu s-a gândit să se reîntoarcă la locul faptei şi să preia el frâiele partidului. Instructorul auto Ionică de Dorohoi a rămas cu limba-n gură şi cu mânuţele pe volan, n-a avut timp să schiţeze prea multe gesturi, printre lacrimi totuşi a reuşit să exclame: „Unul munceşte şi altul se bucură de roade”. La constituirea organizaţiei UNPR Botoşani  s-a implicat şi d-na Ana Manuela Zarug, care dezertase de la PSD, dintr-un motiv mai mult sentimental decât politic, nu-şi putu vedea „tutorele politic” îngenuncheat de către nişte oportunişti însetaţi de putere. Mai simplu, d-na Zarug a plecat din PSD în momentul în care Constantin Conţac a fost lovit pe la spate de către cei ce-i ciuguliseră din palmă ani la rând. În prima fază a carierei sale „apolitice” a cochetat cu PDL-ul până a apărut această formaţiune beteagă desprinsă cu forcepsul din trupul social-democrat. Până zilele trecute a făcut parte din conducerea organizaţiei, numai că odată cu apariţia lui Liviu Câmpanu în fruntea filialei d-na Manuela şi-a anunţat retragerea. Motivul? Simplu de anticipat.                            
Să fim sinceri, în pădurea politicii botoşănenii Liviu Câmpanu este privit ca o bestie, toţi cei care i-au fost aproape, dacă n-au avut puterea să plece la timp de lângă el, au fost terminaţi, are o forţă malefică de neimaginat. Ce-i drept, această capacitate de-a a lovi pe oricine din preajmă în numele interesului personal i-a fost de mare ajutor în parvenirea ca politician, numai că şi răul are limite, iaca, nu-l mai ţin caninii, i s-a cariat până şi imaginea, n-o mai poate plomba nici cu tot aurul din lume, priviţi-l cu atenţie,  nu veţi mai auzi de el ca politician, astea sunt ultimele lui zbateri. Repet, între Liviu Câmpanu şi personajul din basm nu există nici o asemănare, Bestia, chiar dacă la chip era înspăimântător, avea un suflet plină de bunătate, în schimb, doctorul are o făptură plăcută, cât despre trăsăturile lui lăuntrice nu avem decât să-i studiem comportamentul politic şi vom realiza cine este cu adevărat.
Lucian ALECSA