Cu siguranţă, îl veţi recunoaşte. Nu-i  spui numele, care ca nu cumva să i se umfle orgoliile obscene în vene şi să mă trezesc cu ceva behăituri prin preajmă, nu de alta, chiar de-i  frumos în natură, pajiştea nu-i încă verde, primăvara-i departe.
Din ’90 încoace, în politica noastră au pătruns tot soiul de troglodiţi, care din care mai guralivi şi puhavi, la orice adiere de vânt, „spuma asta-nveninată” face valuri şi aruncă cele mai greţoase abjecţii peste ce avem mai sfânt în această ţară. Din cauza acestor fonfi şi flecari, intelectualii autentici, profesioniştii adevăraţi şi creatorii, cei care dau dimensiunea spirituală a unor locuri, rămân în umbră. Smintitele lor guri gânguresc doar cinism şi fală fără a preamări trecutul sau cinsti prezentul, ne atacă auzul cu tot felul de vorbe goale, cu perle şi înjurii.
Din curiozitate priviţi o şedinţă a parlamentarilor noştri şi vă veţi convinge ce măscărici am ales. Vânează averi şi turme de aplaudaci care să le lustruiască şi mai abitir prostia. Şi pe meleagurile noastre sunt câtă frunză şi iarbă, de câte ori au ocazia încearcă prin tot felul de nerozii să-şi drapeze calea spre electorat. N-au scrupule şi nici bun simţ, se dau făuritori de legi şi păstrători de datini, dar, în fond, nu sunt decât nişte panglicari şi nişte lichele, „ care joacă ca pe funii, măşti cu toate de renume din comedia minciunii”. Pe timpul campaniilor electorale se manifestă ca nişte  mieluşei, fac tot felul de promisiuni şi tumbe ,”de ai crede că viaţa le e curată ca cristalul”. Dar cum trece valul, cum le vezi adevărata fizionomie, „urâciunea fără suflet, un izvor de şiretlicuri”.
Şi-n judeţul nostru sunt asemenea creaturi, nu se dau în lături să-i pronunţe cu evlavie numele marelui Eminescu sau să amintească că sunt o notă pe portativul unei piese enesciene, dar în viaţa lor n-au citit până la capăt o poezie a genialului poet sau să fi ascultat cu atenţie Rapsodia Română.
Să mă desprind un pic de uşa sublimului şi să spun pe şleau despre ce-i vorba. Mai zilele trecute s-a răstit la mine, cu „privirea-mpăroşată”,  un troglodit de parlamentar, care, prin câteva fraze lustruite prin Bucale în cei doi ani de mandat insista să mă convingă cât de doct a devenit, afirmând următoarele: „i-am explicat unui coleg din Călăraşi unde este Botoşaniu’ pe hartă, habar n-avea, i-am amintit că sunt născut în locurile unde este născut cel mai «cool»  poet român şi că aici toţi oamenii sunt deştepţi şi talentaţi”. Rămas în perplexitate n-am putut să-i dau replică, am să-l rog să mediteze la versurile marelui poet şi să renunţe cât mai repede la mandatul de deputat de Botoşani: „Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi / nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri”.
Lucian ALECSA