«Andrei Dolineaschi e copia moldavă, dar ceva mai palidă, a olteanului Victor Ponta, nu degeaba a ajuns un fel de falangă de premier. E şi elun mitoman prin născare, aruncă vorbe fără de socoteală până i seaburesc ochelarii. Aduceţi-vă aminte, din cele promise pe timpulcampanie electorale n-a făcut mai nimic»

Acum trei ani, când pârâiaşul Buhai şi-a ieşit din fire făcând prăpăd în jur,  dorohoienii, cu mic cu mare, i-au cerut ajutor, cum era firesc, deputatului Andrei Dolineaschi. Acesta, ca un bun creştin, le-a venit în ajutor concitadinilor. De îndată a uitat că Elena Udrea, pe atunci ministru al Dezvoltării, îi este adversar politic, a chemat-o de urgenţă la faţa locului să pozeze dezastrul produs de furia apelor. Românii, din toate colţurile ţării, s-au solidarizat cu sinistraţii, ajutoarele au început să curgă zi şi noapte, mult hulitul Guvern Boc, prin mâna aceleiaşi pedeliste blonde, a fost prompt în acţiuni, în câteva luni oraşul natal al lui Andrei a reînviat. Apropo de ajutoare, fostul şi actualul primar, Dorin Alexandrescu, le-a gestionat ca un contabil de CAP, a închis ochii la neglijenţele şi prăduielile subalternilor, mulţi sinistraţi au rămas cu ochii în soare. Curtea de Conturi a depistat numeroase nereguli în această privinţă, poate că e timpul ca sancţiunile primite de neglijenţii din Primărie să fie făcute publice. Şi astăzi mai zac zeci de tone de ciment în fosta unitate militară de pompieri. Şi cum un om politic dibaci ştie să ia caimacul şi să profite din orice, chiar şi de pe urma dezastrelor şi durerilor semenilor, de îndată Andrei Dolineaschi şi-a asumat toate realizările bătându-se cu pumnul în piept c-ar fi voinicul din poveste care a răpus din câteva mişcări… furia Buhaiul. Şi cum gura lume-i slobodă, de îndată a şi apărut un cântecel despre deputăţel, refrenul sună aşa: eşti tânăr şi dibaci / la nervi plin de necuraţi / veşnic deputat de Dorohoi / demn urmaş al lui Ristea Priboi. Chiar dacă versurile sunt atinse de-o oarecare naivitate, redau o tuşă simplă din portretul  politicianului.
Andrei Dolineaschi e copia moldavă, dar ceva mai palidă, a olteanului Victor Ponta, nu degeaba a ajuns un fel de falangă de premier. E şi el un mitoman prin născare, aruncă vorbe fără de socoteală până i se aburesc ochelarii. Aduceţi-vă aminte, din cele promise pe timpul campanie electorale n-a făcut mai nimic. Singurul lui gest cu adevărat vizibil este acela de a-şi fi recompensat sponsorii cu funcţii babane la nivel judeţean, este de ajuns să-l arătăm cu degetul pe Paul Ioan Pavăl. Să nu credeţi că-i vreun sfinţişor. După ce-a sforăit câteva luni pe la Cadastru acum îşi continuă somnul la Consiliul Judeţean. Când face ochi îşi pune rubensianul său trupuşor în maşinuţa instituţiei şi-o taie spre Dorohoi. În drum mai face şi ceva cumpărături, să nu ajungă cu mânuţa goală la destinaţie. Halal muncă de vicepreşedinte de Consiliu Judeţean.
Să nu credeţi că dl deputat Andrei Dolineaschi n-ar avea şi alte preocupări. Bineînţeles, de altă natură decât de parlamentar şi preşedinte de partid. Să nu vă ducă gândul că şi-ar folosi neuronii citind vreo carte, individul a intrat subit în lumea afacerilor, se vrea un soi de strateg invizibil. De câteva luni concertează o ditamai lovitură pe bani publici. N-o face la vedere, o dirijează printr-un interpus, l-a aruncat în faţă pe al său consilier de cabinet parlamentar. Şi dă-i şi luptă neicuşorule! E greu de ajuns până în miezul bârlogului, deocamdată dinspre societatea… pălimarului său personal adie un damf ameţitor, sper ca  nu peste mult timp să atingem viscerele afacerii, să deconspirăm toată mizeria. Sunt implicaţi şi câţiva primăraşi USL. Rămâne să-i pozăm şi să-i punem în ramă.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
 SCRIE SCRIITORUL despre călătorii „galbene” în: Piticul roşu de… China