Drept respect total pentru ziua naşterii genialului poet, ziua de 15 ianuarie a devenit şi Ziua Culturii Naţionale, premiul decernat de Primăria municipiului Botoşani reprezintă cel mai frumos omagiu adus poetului, nu putem umbri această zi cu tot felul de amatorisme care să cadă bine imaginii vreunui politruc.
An de an, pe 15 Ianuarie şi pe 15 Iunie, Mihai Eminescu devine un fel de scai naţional, tot felul de frustraţi, atât din rândul politicienilor cât şi din rândul “civililor cu ifose de docţi”, se agaţă de pulpana mantiei genialului ipoteştean, trecând la datul cu părerea. Şi nu oricum, ci de pe poziţia atotştiutorilor. Cei mai mulţi se consideră îndreptăţiţi s-o facă dintr-un spirit naţional sau dintr-o obligaţie morală faţă de poezie şi de marele poet, chiar dacă sunt cu lecturarea operei marelui poet la “Floare albastră” sau la “Doina”. Nu este de ajuns. Mai sunt şi cei care îşi exprimă „doctele păreri” din fotoliile politice ocupate vremelnic, considerându-se în măsură să traseze sarcini de partid, iar trepăduşii să le ducă la îndeplinire fără să mârâie. Nici nu-ţi vine să crezi ce ştiutori de Eminescu se dau, astfel de urechişti nu fac decât să lovească în imaginea marelui poet. Ipocrizie. La fel de nocive pentru poet sunt şi amatorismele de tot felul care se încropesc când e să fie omagiat. Oare nu ne-am săturat de „Cântarea României” şi de aruncarea în derizoriu a simbolurilor naţionale?
E dreptul fiecărui român să-şi slăvească artiştii, cu minima obligaţie de a le respecta şi sluji în permanenţă imaginea. Nu poţi pretinde că-l iubeşti până la lacrimi pe Eminescu stâlcind limba în care a scris poetul sau acuzându-i de tot felul de rele pe cei care-i sunt aproape cu adevărat, cei care-şi ard viaţa prin cuvânt, în numele cuvântului. Şi apoi, Eminescu nu are nevoie de clopoţei şi de zorzoane pentru a atrage atenţia asupra lui, discreţia, sublimul şi liniştea sunt liniile ce-i sporesc aura. Cu papagalisme de tipul: „Codrule, codruţule„ sau „Revedere” , reciclate an de an, nu-i aducem decât un deserviciu marelui poet. E obligaţia fiecărui dascăl să-l iniţieze pe tânăr în lumea operei eminesciene cu condiţia să-i direcţioneze privirea şi spre ceea ce manualele nu cuprind, spre jurnalismul marelui poet, unde vor descoperi un mare gazetar, spre proză şi spre poezia de mare meditaţie filozofică. Poate că doar aşa vom fi mai circumspecţi faţă de politicieni şi de acţiunile lor fanfaronade şi nu ne vom mai supune orbeşte în faţa „iniţiativelor lor” bezmetice.
Drept respect total pentru ziua naşterii genialului poet, ziua de 15 ianuarie a devenit şi Ziua Culturii Naţionale, premiul decernat de Primăria municipiului Botoşani reprezintă cel mai frumos omagiu adus poetului, nu putem umbri această zi cu tot felul de amatorisme care să cadă bine imaginii vreunui politruc. Cei mai importanţi slujitori ai cuvântului vin,an de an, la Botoşani şi Ipoteşti cu pioşenie spre sărbătorirea inegalabilului Eminescu. Mihai Ursachi, primul laureat al premiului, asta se întâmpla în ianuarie 1992, a intuit tot ce avea să se întâmple în timp:
”Pe această scenă şi Eminescu va fi prezent an de an, alături de fiecare laureat în parte, de acolo din eternitate ne supraveghează în permanenţă scrisul, cuvântul lui se suprapune cuvântului nostru, lumina versului lui se confundă cu lumina noastră interioară regăsindu-se în operele noastre”.
Indiferent la ce distanţă de poezie suntem sau ce poziţie ocupăm în societate, Eminescu nu trebuie să fie atins de vreo formă de propagandă, poetul nu poate fi folosit drept agent politic. Celor care doresc să se apropie mai mult de poet le recomand extraordinarul roman al Florinei Ilis „Vieţile paralele”.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
Blasfemie cu blană în fruntea judeţului
