Unde mai pui că Şerbănică-şpăgarul are şi pilă barosană la nivelul de sus al conducerii partidului, fostul său discipol, Andruşka Dolineaschi, a ajuns mare şi tare în PSD, e falanga de serviciu sau cum îi spun răutăcioşii „falanga obscenă” a lui Victor Ponta.                              
Cine a zis că Şerban Mihăilescu nu mai există s-a înşelat. Da, Micky trăieşte, şi încă foarte bine, adică pe cai mari. Nu-l deranjează electoratul care l-a validat drept senator, când are chef mai trece prin Parlament, pe când prin teritoriu nu prea mai dă. Trebuie înţeles, e prea bătrân să bată săptămânal mia de kilometri doar pentru a da ochii cu nişte moldoveni sărăntoci care habar n-au cu ce se mănâncă politica. Trebuie reţinut faptul că el, ditamai şpăgarul, face parte din elita politicii dâmboviţene, tovarăşul Ilici l-a transferat din administraţia ceauşistă cu arme, gloanţe şi bagaje în FSN. Asta se întâmpla  chiar în focul revoluţiunii din’89. Cu asemenea experienţă în spate nici nu putea pierde o asemenea ocazie. La vârsta senectuţii, şansă de a pune laba pe un colegiu plin de creduli e ca o mântuire. E drept, cetăţenii din colegiu nu-i prea simt lipsa, acelaşi comportament îl au şi ceilalţi patru parlamentari, şi ei refuză să fie văzuţi prea des la ochi.  Unde mai pui că Şerbănică-şpăgarul are şi pilă barosană la nivelul de sus al conducerii partidului, fostul său discipol, Andruşka Dolineaschi, a ajuns mare şi tare în PSD, e falanga de serviciu sau cum îi spun răutăcioşii „falanga obscenă” a lui Victor Ponta.
Cu asemenea politicieni, judeţul nostru îşi vă păstra pe mai departe statutul de „tărâm african al României”, asta doar sub aspect economic. Şi apoi, discrepanţele dintre îmbuibaţi şi săraci sunt tot mai evidente, politicienii noştri nu se sfiesc să-şi epateze obrăznicia. Sunt câteva poze de pe  timpul campaniei electorale de-a dreptul zguduitoare:  îi înfăţişează pe Costel Şoptică şi pe Micky Şpagă coborând din ditamai limuzinele şi cerşind votul sărăntocilor în schimbul unui litru de ulei şi al unul kilogram de zahăr. Ruşine! Nu sunt singurele exemple, asemenea filmuleţe pot fi developate şi la case mai mari. După ce aleşii de Darabani s-au bătut cu pumnii în piept că vor îndrepta gafa pedeliştilor de a închide spitalul din localitate, s-a văzut că promisiunile lor au ţinut de un „joc de imagine”, starea de sănătate a locuitorilor din această zonă a judeţului a rămas neschimbată. Şi uite că oportuniştii hârşâiţi în ale politicii ştiu când să speculeze anumite indecizii ale celor de la guvernare pentru a intra din nou în văzul opiniei publice. Iaca, Şerban Mihăilescu a speculat de îndată un asemenea moment. Ministerul Justiţiei şi Parchetul General au propus desfiinţarea a 30 de instanţe de judecată şi a parchetelor de pe lângă acestea. Printre cele trecute pe lista neagră se află Judecătoria şi Parchetul Darabani. Trezit din somn, Micky a reacţionat cu uimire la cele auzite. Totuşi, a avut prezenţa de spirit să înfiereze cu mânie uneperistă decizia nefondată a guvernului şi să promită că se va lupta până la ultima picătură de transpiraţie pentru binele locuitorilor de pe colegiul său. Zău, chiar aşa! Dacă procurorii de la DNA nu i-ar fi umflat, acum câţiva ani, rezerva de arme de vânătoare din dotare, poate că în momentul când s-ar fi luat o decizie anapoda pentru dărăbănenii lui, dintr-o dragoste neţărmurită pentru aceştia ar fi recurs la un gest necugetat. Cu siguranţă, la  experienţa pe care o are în ale vânatului, n-ar fi greşit ţinta. În acest fel l-ar fi „corectat” şi i-ar fi spălat ruşinea fostului său şef şi coleg de partid, Adrian Năstase.
Sunt convins că primarul oraşului Darabani, Corneliu Aroşoaie, ar fi fost frisonat, chiar impresionat de cele întâmplate, ar fi cerut cu insistenţă în CL ca imaginea senatorului să fie imortalizată în bronz, apoi statuia să fie acoperită cu o pânză roşie, ca să n-o cace păsărelele.
Asta este povestea unui gest amânat avându-l ca protagonist pe Micky Şpagă de Darabani.
Lucian ALECSA
CITEŞTE:
 SCRIE SCRIITORUL despre politicieni în: Scorpionul roşu de talpă