«De cum deschid birourile şi până le închid stau cu urechile ciulite doar la vorbele „împăraţilor” exprimându-le ideile fără nici un scrâşnet, par stăpâniţi de reflexe condiţionate asemenea câinelui lui Pavlov. Oare în ce laboratoare au fost pregătiţi să răspundă într-un asemenea hal impulsurilor politice?»


Patru ani vom viziona filmul de desene animate „Lolek şi Bolek”, în adaptare românească, regizat de mai marii USL-ului din judeţ: Gheorghe Marcu şi Florin Ţurcanu. Chiar dacă n-au nici o lună de când au intrat în roluri, personajele vă sunt deja cunoscute, ei sunt cei doi reprezentanţi ai Guvernului  în teritoriu: prefectul şi subprefectul. Prea se aseamănă între ei, atât fizic cât şi comportamental, vorba poetului: ” două jucării stricate / merg ţinându-se de mână”.  E trist pentru politica botoşăneană dacă s-a mers până într-acolo încât cei doi funcţionari guvernamentali  „apolitici” să citească acelaşi scenariu scris la repezeală de liderii celor două partide care compun USL-ul fără a-şi putea exprima în vreun fel propriile lor opinii. De cum deschid birourile şi până le închid stau cu urechile ciulite doar la vorbele „împăraţilor” exprimându-le ideile fără nici un scrâşnet, par stăpâniţi de reflexe condiţionate asemenea câinelui lui Pavlov. Oare în ce laboratoare au fost pregătiţi să răspundă într-un asemenea hal impulsurilor politice? Cu toate astea, cei doi sunt buni profesionişti, Adrian Constantinescu e un economist foarte bine cotat, apreciat de foştii lui colegi finanţişti, la fel şi Sebastian Tocariu, este recunoscut chiar la nivelul Agenţiei Naţionale de Prestări Sociale ca un foarte bun specialist.
Dacă până mai zilele trecute trăiam cu impresia că dl Adrian Constantinescu e  păpuşa de serviciu a dlui Paul Mustiaţă, unul dintre baronii judeţului, care de altfel i-a fost şef până la învestirea sa ca prefect, se pare că m-am înşelat, domnia sa este slugă la doi stăpâni, pe lângă „dom’  Lulu” şi domn senator Gheorghe Marcu îi induce prin tot felul de vorbe calde directivele de partid pe care acesta le execută fără nici o rezervă. În curând vor fi schimbaţi directorii instituţiilor deconcentrate, sunt convins că dl prefect nu va avea nici un cuvânt de spus, nici chiar de-ar avea o rudă de ajutat, tot n-ar avea tupeu să-şi exprime doleanţa în faţa celor doi stăpâni. Unde mai pui că de multe ori trebuie să mai joace şi rolul de aghiotant al lui Florin Ţurcanu, oricât ar strâmba din nas este obligat să-i satisfacă şi acestuia hachiţele ciobăneşti. Este de compătimit, această stare de continuă hărţuire nu-i face deloc bine,  sunt convins că-ntr-o bună zi îl va apuca lehamitea şi se va întoarce spăşit la locul de muncă.
Cu Sebastian Tocariu lucrurile stau puţin altfel, el pare predispus a se lăsa umilit, vreo patru ani de zile a tot deschis cu sfioşenie uşa la PDL doar pentru a-şi păstra postul de director la Agenţia Judeţeană de Prestări Sociale, era dispus să îngenuncheze şi să jure loialitate pe viaţă liderului portocaliu. Ajunsese să nege cu vehemenţă faptul că-i înrudit cu consiliera personală a liderului penelist, în plus, de multe ori a şi „alintat-o” cu tot felul de epitete neortodoxe numai a demonstra contrariul. Ciudat comportament. La ungerea ca preşedinte al Consiliului Judeţean a lui Florin Ţurcanu şi-a dat în vileag măsura „loialităţii faţă de superior”, a făcut-o pe-a chelnerul, a făcut plecăciuni până şi-n faţa unor necunoscuţi care veniseră cu gânduri şi mai umilitoare; să-i pupe ghiulul „Împăratului”. Jenant.
E trist pentru Instituţia Prefecturii comportamentul celor doi funcţionari guvernamentali. Nu doresc să ridic mingea la fileu fostului prefect, dar pe timpul lui Cristian Roman era exclusă o asemenea atitudine, poate că şi el asculta uneori de vorbele liderului de partid dar, cel puţin, avea abilitatea să-şi păstreze demnitatea şi să respecte instituţia.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
Pupincurism înalt la Ţurcanu & Portariuc, subprefect cu tava & secretara "apolitică"