SCRIE SCRIITORUL despre sărăcime în : Efectul placebo în politică

 

Puţini au fost cei care au crezut că „efectul Placebo”poate da roade şi-n politică. Şotia a fost probată în premieră pe scena noastră politică de către USL, printr-o extrem de bine controlată  terapie prin minciună. Asta începând cu vara lui 2010 odată cu diminuarea salariilor de către premierul Boc prin vocea lui Traian Băsescu.

Zilnic poporul a început să primească câte un hap cu „Jos Băsescu!”. Efectul a fost unul semnificativ, populismul de mahala a prins de minune. Succesul a fot zdrobitor, la alegerile de anul trecut USL a obţinut încrederea a peste 70 % din populaţie. Românaşul a crezut că odată cu extirparea tumorii numită „PDL ” ţărişoara se va vindeca şi de îndată va înflori. Inducerea minciunii sub forma unei pilule inactive în organismul social cu efecte asupra subconştientul colectiv poate provoca în timp reacţii adverse. La nici un an de la îngurgitarea hapului, românul a început să se trezească, să realizeze că a fost păcălit şi că în continuare a rămas cu stomacul gol, iar maţele îi chiorăie şi mai zgomotos. Cică Guvernul Ponta ar fi crescut salariile bugetarilor. Aiurea. Efectul nu se vede, inflaţia a topit mărirea, ba mai mult, explodarea preţurilor la energie electrică şi gaze a golit şi mai mult buzunarele românului.
Şi cum aşchia nu sare departe de trunchi, useliştii botoşăneni au folosit aceeaşi reţetă, trăitorii acestor meleaguri s-au dovedit şi mai naivi decât cei din restul ţării, au stampilat toate hahalerile; actuali şi viitori puşcăriabili, indivizi care nu ştiu decât să se hrănească din ţâţa statului bătându-se apoi cu pumnii în piept că sunt mari întreprinzători şi patroni. DJ Frone de Crasnaleuca încearcă din răsputeri, ţipând din toţi bojocii, să ne prezintă o muzică pe măsura talentului său de prim mincinos liberal,  numai că i se încâlceşte limba în gură şi o dă în tot felul de bâlbe. „Muzica”  pe care o prezintă este expirată, sună a huruit de motor gripat. Poate că odată cu căderea frunzei să-i cadă şi lui epoleţii de „persoană publică de rang înalt”( aşa cum îi place să i se spună) şi procurorii DNA o să-i închidă discoteca. Acum un an promisiunile curgeau gârlă, ele erau tamponate cu hapul terapeutic „Jos Băsescu!”. Cum încercai să le evidenţiezi obrăznicia de îndată erai catalogat drept „nebun băsist”.
Cine nu-şi aduce aminte de locurile  de muncă şi locuinţele domnului Portariuc de pe timpul campaniei, se dădea mare cocoş american. Priviţi cu atenţie acum la el; i  s-a blegit creasta, e ciufulit de parcă ar fi ieşit din mâinile unei gospodine înfuriate, iar când cotcodăceşti se face de râsul curcilor. Ciocul mic, jupâne Ovidiu! În tot felul de fantezii bolnăvicioase a ţinut-o şi Florin Ţurcanu pe timpul campaniei, desena ca nimeni altul cele mai provocatoare colaje rurale. Le explica oamenilor de la ţară că este de-al lor şi că satele botoşănene vor arăta ca-n poveste; cu şcoli noi, cu grădiniţe, cu  parcuri de joacă pentru copii, cu drumuri asfaltate şi chiar cu maşini la fiecare poartă de gospodar. Din toate astea s-a ales scrumul, ţăranul o duce tot mai rău, pensiile au fost stopate, preţurile la ulei şi zahăr au crescut, iar bunurile agricole produse în propriile lor gospodării nu au valoare, un litru de  lapte costă mai puţin decât o sticlă de apă minerală la jumătate de litru. Agricultura pare să facă bine  doar celor care au suprafeţe mari de teren şi maşini agricole la dispoziţie. Gen, Gheorghe Portariuc. Dar câţi îşi permit acest lux?
Concluzia: Efectul Placebo în politică este total contraindicat românilor, nu face decât să accentuează naivitatea lor sărăcindu-i şi mai rău!
Lucian ALECSA

CITEŞTE:
 SCRIE SCRIITORUL despre răfuieli politice în: Pace, pace între două dobitoace