Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi proiectaţi-vi-i în minte pe cei doi politicieni în felul următor: pechinezul făcându-şi nevoile sub gardul ce împrejmuieşte PSD-ul sprijinindu-şi piciorul stâng de ostreţul putregăios cu rang de deputat, veţi avea în faţă fotografia viitorului PSD.
Aşa-i că nu vedeţi nici un sens expresiei ce dă titlul editorialului, cele două cuvinte nu par a-şi găsi rostul împreună, dar să nu uităm că-n politică este posibil orice. Vă voi vorbi despre două personaje care prin comportamentul lor suportă cu brio cele două substantive ca termini de comparaţie. De ani buni cei doi ipochimeni politici o duc într-un “dolce farniente”; pe timp de iarnă se scufundă în adânci cugetări politice în camera de protocol din sediul partidului sorbind câte o cană de ceai, iar pe timp de vară fac politică de stradă pe terasa restaurantului “La strada” în faţa cafelelor aburinde. Ritualul începe pe la orele 9 sfârşindu-se în jurul prânzului. Indivizii sunt legaţi ombilical, nişte hahalere politice de mâna a şaptea ce recurg la fel de fel de bârfe de doi bani, încercând, cică, să pună judeţul la cale, un coleg de-al lor i-a definit destul de plastic:” cei doi joacă rolul unor paratrăsnete politice pentru PSD, prin ei se scurg toate trăsnetele care ar putea periclita situaţia colegilor din partid, e o vorbă la noi în organizaţie; pune-i în faţă să latre şi dă-le speranţă că vor ajunge cândva şi ei la pupitru”. Caracterizarea colegului lor nu este decât o frântură din marele dezastru pe care-l reprezintă cei doi pentru politica botoşăneană. Un lucru interesant, n-o să vă vină să credeţi, prin manifestările lor publice cei doi cultivă din plin paradoxul politic. Pentru a nu vă ţine oarecum în suspans şi nu a vă spori curiozitatea voi divulga numele indivizilor doar parţial, adică le voi folosi doar iniţialele, sunt convins că de îndată veţi avea imaginile lor în minte.
Unul e un pechinez focos, pus numai pe lătrat, lipsit de orice brumă de idee politică, aruncat în faţă de către mai marii partidului doar pentru a le sări la beregate adversarilor politici. Şi cum nu are decât dinţi de lapte, nu face decât să-i zgârâie niţel. Cu toate astea e ditamai consilier municipal. Paradoxul e altul, vietatea face mult tărăboi în jur, cu-n scop bine definit, acela de-a distrage atenţia de la neregulile din cocina pesedistă. Iniţialele acestui pechinez sunt R.R. O fi liderul tineretului social democrat? Răspunsul îl puteţi găsi chiar dumneavoastră.
Celălalt individ e şi mai insignifiant, a intrat în politică imediat după evenimentele din ’89, ca orice oportunist postdecembrist s-a ondulat după cum a bătut vântul şi iaca, încă mai cutreieră sălile Parlamentului în calitate de ales al neamului fără a face ceva concret pentru obşte. În cei 20 de ani de hibernare politică doar fizic s-a metamorfozat niţel; părului i s-a grizonat şi spinare i s-a mai încovoiat, în rest a rămas acelaşi “oarecare”, un neica-nimeni politicus. Şi când vorbeşte tace, în sensul că nu exprimă nimic, în cele 2 mandate de parlamentar nu a chiţcăit decât prin pauzele de masă , fuge de microfon ca necuratul de tămâie. Iniţiale lui sunt C.M. Numele rimează cu ostreţ, de altfel aşa se şi comport, e un soi de şipcă sau leaţ ce intră în componenţa gardului ce împrejmuieşte PSD-ul botoşănean. E în prag de putrefacţie, nu prea mai este luat în seamă de tinerii lupi roşii, precum Dolineaschi şi Portariuc.
Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi proiectaţi-vi-i în minte pe cei doi politicieni în felul următor: pechinezul făcându-şi nevoile sub gardul ce împrejmuieşte PSD-ul sprijinindu-şi piciorul stâng de ostreţul putregăios cu rang de deputat, veţi avea în faţă fotografia viitorului PSD.
Lucian ALECSA
