«Nici un moment nu a fost interesat de părerile celor din jur referitoare la neputinţele sale profesionale, s-a mulţumit să răspundă doar impulsurilor unicul său dresor, la cei peste 50 de ani de viaţă a rămas captiv infantilismului preşcolar, comportamentul lui nu diferă mult de cel al unui copilaş pişorcos»

Sunt oameni care se simt bine în lesă, cât sunt lăsaţi în voia sorţii se comportă ca nişte maidanezi bipezi, se învârt în jurul cozii crezând că fac ocolul pământului, ce mai, sunt total lipsiţi de orientare, umblă cu limbile prin toate hoiturile sperând să dea peste cine ştie ce bunătăţi, care să le schimbe viaţa. Cu toate că sunt umanoizi nu-şi duc viaţa între hotarele vreunui destin uman, sunt total lipsiţi de personalitate, se lasă dresaţi de câte vreun aşa zis prieten căruia îi devine credincios până la anularea propriului statut de fiinţă gânditoare. Indivizii de acest fel devin asemenea unor animăluţe de companie, consumatoare de oxigen, atente la comenzile stăpânului.
Cu siguranţă că vă întrebaţi de ce am plecat de la acest crochiu. Ei bine, cunosc un asemenea individ care încearcă din răsputeri să-şi facă simţită prezenţă făcând tot felul de comentarii la editorialele pe care le scriu. Nu-i voi da numele umanoidului veninos pentru a nu se simţi băgat în seamă, îl las dosit în umbra anonimatului, adică în blana lui, defulându-şi “micro-organismele” de pe creier şi iluzionându-se între limitele frustrărilor sale. E încorsetat în ignoranţă, e de-o superficialitatea crasă, realitatea o percepe prin simţul... negaţiei, nici când i-o developează cei din jur n-o percepe decât tot pe invers. A pescuit câteva idei extremiste pe care le flutură ca pe un bun personal, cu ele în căpăţână s-a aruncat în « puţul »  unei gândiri tulbure împroşcând cu noroi tot ce nu-i intră în standardele “simţirii” sale de sfertodoct. Astea ar fi cele câteva linii care-i trasează chipul social, cât priveşte comportamentul profesional, individual este un dezastru. Dar, să ştiţi, are o profesie nobilă, de care şi-a bătut joc în cei aproape 30 de activitate. Pur şi simplu, a refuzat să-şi facă datoria, din sute sau poate mii de “subiecţi” care i-au trecut prin mâna pe nici unul nu l-a direcţionat performanţei, de aici şi porecla de “umanoidul moluscă”. Nici un moment nu a fost interesat de părerile celor din jur referitoare la neputinţele sale profesionale, s-a mulţumit să răspundă doar impulsurilor unicul său dresor, la cei peste 50 de ani de viaţă a rămas captiv infantilismului preşcolar, comportamentul lui nu diferă mult de cel al unui copilaş pişorcos. Cuvântul « sentiment » îi este total străin, se manifestă în afara oricărei sensibilităţi, sufletul îi este rece ca gheaţă, e conectat doar la cele câteva gânduri extremiste dobândite conjunctural, şi alea de pe poziţia umilului. Sunt convins, nici starea de frustrare pe care o exprimă scriind zilnic tot felul de prostii sub anonimat nu cred s-o conştientizeze, răspunde doar unui reflex condiţionat. Ce mai, se comportă pavlovian.
Ca învăţătură de minte pentru acest individ voi recurge la un banc cu referire la câinele lui Pavlov. Cică ori de câte ori se aprindea lumina patrupedul gândea pentru sine: “iaca, iarăşi vine prostul de profesor să-mi dea de  mâncare!”. De-ar gândi cel puţin aşa, poate c-ar depăşi statutul dobândit de-a lungul vieţii, acela de parazit social. Îi doresc individului mârâituri şi lătrături pe îndestulate şi-o lesă cel puţin elastică, nu cumva să se auto-sugrume. Sau, de ce nu, putem folosi şi vorba noastră  strămoşească: “Boii îşi caută singuri jugul!” Dacă îşi va continua năravul, îi voi întregi portretul, săptămânal îi voi sublinia câte două-trei tuşe şi poate că într-o bună zi se va trezi la realitate .

Lucian ALECSA

VEZI ŞI:
Primarul la vioară, obraz bătut cu plagiat, ploaie de candidaţi, totul într-o lansare nebună de carte – VIDEO & GALERIE FOTO
CITEŞTE ŞI:
 SCRIE SCRIITORUL despre metehnele românilor în: România de mahala!