N-o să vă vină să credeţi, primăraşul nostru de Botoşani şi-a …extrapolat promisiunile electorale, se perpeleşte la soare, ziua în amiaza mare,  în jurul sensului giratoriu din apropierea bazarului dându-şi părerea despre forma cercului. Trebuie menţionat faptul că anul trecut, pe timpul campaniei electorale, acest aspect nu a fost înscris în programul cu minciuni, aşa că gestul lui trebuie înscris la capitolul „ bonus postelectoral”.

Fiind pe şantier, specialiştii în construcţii spun că ar fi trebuit să-şi fi acoperit capul cu o cască de protecţie. Aşa este. Ferească Dumnezeu, dacă neuronii, şi aşa suprasolicitaţi, s-ar fi simţit ofensaţi de plasticul încins şi s-ar fi zburătăcit niţel, se putea întâmpla o nenorocire. Municipiul ar fi rămas  fără o minte aşa limpede la pupitrul de comandă. Zău, gestul lui trebuie apreciat, poate fi privit drept replică la nesimţirile lui Victor Ponta. Premierul se pârjoleşte departe de ţară fără a-l durea nici în bască de probleme românaşilor iar domn Ovidiu al nostru se expune pe caniculă înjurăturilor celor care i-au dat votul, fără a benefica cel puţin de prezumţia de pubertate politică. Cât despre promisiunile privind  locuinţele şi locurile  de muncă nu vă faceţi nici o problemă, la viitoare campanie electorală subiectul va fi reluat ca un bun nealterat şi dus la rang de necesitate de grad zero.  Vă închipuiţi, dacă domnul Ovidiu Portariuc şi-ar fi onorat  o mică parte de promisiuni, peste 3 ani , staff-ul lui de campanie i-ar fi înjumătăţit discursul. Implicit, şi-ar fi dezamăgit mulţi dintre admiratorii săi necondiţionaţi, care sunt pregătiţi să îngurgiteze orice fel de gogoaşă electorală, chiar şi umplută cu rahat. Mă uit cu câtă admiraţie îl privesc persoanele de vârsta a treia, l-ar strânge în braţe ca pe un nepoţel. Cu ce s-au ales până acum de la USL? Cu câte o garoafă şi poate cu câte un mic pacheţel ambalat într-o pungă de 50 de bănuţi  inscripţionată cu sigla PSD sau PNL. La fel de mirat sunt de faptul că domnul protestatar de profesie, Mircea Comăneci, nu face nici un zgomot, de parcă şi –ar fi înghiţit limbuţa. Rezerviştii lui sunt cu toţii pe frontul tăcerii în aşteptarea unei comenzi politice. Deocamdată se distrează rememorându-şi orele de poligon, pe când trăgeau cu gloanţe oarbe în tot felul de duşmani imaginari. Şi totuşi, pe apevistul Comăneci îl văd zilnic plimbat de un căţeluş de rasă numărând în taină cuburile de piatră de pe Pietonalul Unirii. Deh, aşa-i când ciuguleşti firimituri otrăvite şi asculţi de ..Dogari neisprăviţi! Pe timpul protestelor din Piaţa Revoluţiei de acum doi ani un alt „intelectual rasat” îşi zdruncina plămânii urlând împotriva Guvernului Boc exprimându-şi totala nemulţumire pentru că nu avea un loc de muncă.  E vorba de Gheorghe Hreapcă.  Astăzi  tot şomer este, numai că i s-a blegit de tot apetitul de glăsuitor telecomandat. Nu-l văd să meargă  la domnul primar să-şi aleagă unul din cele 1000 de locuri de muncă promise. Or poate că doreşte vreo funcţie de directoraş.
Lucian ALECSA
CITEŞTE:
 SCRIE SCRIITORUL : Cenuşa imperiului portocaliu şi pasărea Phoenix