Nu peste mult timp vom intra în anul ”deconturilor”, viteazul Victoraş e ieşit ciufulit din ghearele electoratului. Se pare că abia acum arată  aşa cum este  în realitate, exact cum ni l-a portretizat Băselu cu doi ani în urmă : un iepuraş drăgălaş, fricos şi laş. Ce-i şi cu jungla asta politică, cel care l-a dat electoratului spre jumulire a fost chiar cel care ar fi trebuit să-l protejeze până în pânzele albe, este vorba despre vulpoiul Dragnea. Şi cum după război mulţi viteji se arată, şi-n vizuina social democrată se ascut săbiile, primii dispuşi să-i ia gâtul iepuraşului sunt tocmai cei care  i-au declarat nu cu mult timp în urmă iubire pe vecie, alde Negoiţă şi Şova. Sunt convins, nu mai e mult până ce Ponta va nimeri în bătaia puştii, atunci doar fulgii se vor alege de blana sa politică, va ajunge un fel de Mircea Geoană împăiat.
La Botoşani lucrurile par ceva mai stabile, aici social democraţii au avut rezultate foarte bune, chiar dacă liderul Doly e un fel de pasăre călătoare, vine la cuibuşorul natal doar atunci când…anotimpul i-o permite, falangele lui din teritoriu au fost foarte agile, au cules voturi cu nemiluita.  Vorba unui dorohoian hâtru: „Andrei vine de trei ori pe an acasă,  şi atunci doar pe timp de noapte, să nu trezească electoratul!”.  În lipsa lui, la pupitrul partidului a fost desemnată doamna Doiniţa. Fiind întrebat un senior al partidului care au fost criteriile care au determinat această alegere, răspunsul a fost sec: „are penajul cel mai viu colorat.” Aha, te pomeneşti c-o fi vreo păuniţă şi noi încă n-am aflat! Nu-i chiar aşa, doamna senator e o fire energică, ambiţioasă, consumă fără a strâmba din nas tot ce-i trasează partidul şi,  pe deasupra, dirijează cu abilitate pragmatică şi cu mână de fier întreaga directorime din sistemul deconcentratelor. Uite, cu astfel de cadre tenace, PSD Botoşani merge mai departe cu burta plină. E drept, deocamdată populaţia acestor ţinuturi e flămândă şi cam ţinută în întuneric!
În jungla politică botoşăneană, ca, de altfel,  peste tot în ţară,  au loc  muşcături, pe faţă şi pe la spate. Spectacolul este mai interesant când vezi hărcătindu-se fel de fel de năpârliţi, de paiaţe politice, ce se dau un fel regi ai junglei. Mai zilele trecute un râs carpatin, de prin pădurile lui Balş de la Pomârla, s-a dat în stambă, a început să dea lecţii de democraţie. Zău, a fost hazliu, această entitate… păduroasă de vreo trei ori şi-a schimbat blana. Până mai ieri stătea cu spatele spre gura vizuinii roşii  eliberând gaze toxice, iar astăzi se lăfăieşte în bârlogul social democraţiei. Ei bine, acest râs, ce-a ajuns de râsul curcilor,  nu-i la primul salt …doctrinar, a mai sărit pârleazul  în câteva rânduri. Să nu uităm, a pornit tiptil - tiptil din curtea naţionalistului Vadim, dându-se român verde ca frunzele stejarilor din pădurile logofătului, apoi a cotit-o spre tabăra portocalie a lui Flutur,  fiind chiar recompensat pentru gestul lui cu-o funcţie babană, iar acum a poposit  în ogradă lui Doly.  Păstoreşte o mie de capete şi se dă mare felină politică. Fie-i saltul cât mai planat şi obrazul cât mai subţire! 
Lucian ALECSA
CITEȘTE:
SCRIE SCRIITORUL un basm de la Dorohoi: Doly cel voinic şi căpuşele de aur