SCRIE SCRIITORUL despre curve politice în - Ecranizări după Caragiale

 

După cum s-a văzut, premierul nostru are minte setată pe două şi chiar pe mai multe limbaje: unul pentru popor şi televiziunile din ţară, altul pentru cancelariile europene şi altul la întâlnirile de partid în faţa baronilor uselişti. Ăsta-da, curvă politică!

Da, de aproape 2 luni românii sunt sedaţi cu tot felul de ecranizări după Caragiale. Şi nu ca semn de respect pentru marele nostru dramaturg, anul acesta împlinindu-se un secol de la trecerea sa în eternitate, ci pentru că asta le este pofta politicienilor noştri. Este bine să amintim faptul că scriitorul născut în satul Haimanale, scârbit de lumea politică de la noi, în 1904 se autoexilează la Berlin, unde şi moare cu 8 ani mai târziu.
Lumea noastră politică de astăzi se regăseşte în opera conului Iancu, atât în personajele de teatru cât şi-n portretele din pamflete. Spre a nu forţa nota voi intra într-un joc interactiv cu cititorii pentru recunoaşterea personajelor de pe scena noastră politică. Nu este obligatoriu ca politicianul contemporan să aibă aceleaşi însuşiri precum cel „pozat” de marele dramaturg acum peste o sută de ani, este de ajuns să răspundă aceloraşi reflexe  la stimulii de interese, atât de grup cât şi individuale. De exemplu,  pe Victor Ponta  îi putem trasa crochiul  politic plecând de la cele două gesturi care-i fac deja viaţa un iad: mitomania şi plagiatul. Oricând îl putem aşeza în tagma Caţavencilor, a „lipitorilor” umane fără cuvânt, una declară cât timp are scrisoare la borul pălăriei şi alta când o pierde. După cum s-a văzut, premierul nostru are minte setată pe două şi chiar pe mai multe limbaje: unul pentru popor şi televiziunile din ţară, altul pentru cancelariile europene şi altul la întâlnirile de partid în faţa baronilor uselişti. Ăsta-da, curvă politică!
Cu Crin Antonescu lucrurile stau şi mai grav, fără doar şi poate acest individ are un comportament schizoid, manifestările sale sunt un melanj pestriţ  infantilo-paranoic. Cât a fost preşedinte interimar al României mai mult a dormit, iar când moş Ene nu-i mai dădea târcoale pe la gene urca în mansarda Palatului Cotroceni aţintindu-şi privirea spre răsărit ascultând „ Vocea Moscovei”. Soarta poporului nu l-a interesat în nici un fel, previziunile nu tocmai optimiste ale domnilor de la FMI cât şi ale lui Mugur Isărescu au fost catalogate drept basme, iar reacţiile cancelariilor occidentale privind agresiunile aduse Constituţiei de către grupul de parlamentari uselişti l-au lăsat rece. Individul este de-o ignoranţă fără seamăn în politica noastră, timp de 52 de zile a stat afundat în propria-i grandomanie fără să-l intereseze decât fotoliul de preşedinte. Vă rog să fiţi atenţi la ultima lui declaraţie înainte de părăsirea Palatului:” Şi dacă Băsescu câştiga referendumul tot nu plecam imediat de la Cotroceni”. Individul e de-un infantilism bolnav, pentru el funcţia de preşedinte a reprezentat o simplă jucărie, după ce-a pus mâna pe ea nu-i mai dă drumul nici rugat şi nici forţat.
Cel de-al treilea personaj al acestui serial balcanic fără sfârşit este Dan Voiculescu. Rolul de motan de maidan îi vine mănuşă, individul s-a ocupat cu şantajarea şi incitarea celor doi slugoi, el este autorul moral  al  tuturor fărădelegilor la care am asistat. În bună măsură şi-a văzut atins scopul, cu chin cu vai a reuşit s-o propulseze pe Mona Pivnicieru pe fotoliul de ministru al Justiţie, rămâne să lupte în continuare pentru lichidarea celor doi procurori incomozi, e vorba de Laura  Kovesi şi de Daniel Morar. Lupta la baionetă începe de săptămâna viitoare.
P.S. Traian Băsescu se întoarce la Cotroceni, USL se piperniceşte văzând cu ochii, până-n toamnă cei doi pucişti vor deveni amintire.
Lucian ALECSA