«După alegerile din 2012 şi botoşănenii s-au procopsit cu două hahalere oteviste  în Parlament. Cele două entităţi umanoide au intrat de-a buşilea în forul legislativ, la redistribuire şi nu pe bune, ci hairupeşte, doi la legătură. Un El şi o Ea»


Ştiu, titlul acestui editorial vă duce cu gândul la melodia lui Achim Nica, „Patru boi leagănă carul”, dar nici pe departe nu-i vorba de aşa ceva. În primul rând diferă… cifra, apoi, prin acest mic text nu vreau decât să evidenţiez o situaţie haioasă de pe scena politică botoşăneană.
Partidul lui Dan Diaconescu, apărut pe scena politică abia de câţiva ani, e drept, prin efracţie!, este  deja un partid al trecutului. Odată cu închiderea postului OTV a început să dispară şi din memoria colectivă a românului, populismul de obor cultivat într-un mod veninos de senzaţionalul Dan şi şleahta lui de frustraţi nu mai are aer, se sufocă. Liderul e tot mai răguşit şi mai puţin vizibil pe sticlă, colegii de breaslă îl ignoră. Ultima lui găselniţă cu privatizarea Oltchim a fost un mare fâs, iar arestarea lui Cioacă l-a lăsat fără fantoma Elodiei, deci fără obiectul muncii. Prin Parlament i-au mai rămas câţiva chiţcăitori, şi ăia au început să votează la  două capete, după cum le zornăie arginţii în buzunare. E drept, domn Dan mai are câteva  babe care-l divinizează, dar vorba aia: ”Când un şoarece vede zburând un liliac, exclamă: O, ce înger a ajuns confratele meu!”. 
După alegerile din 2012 şi botoşănenii s-au procopsit cu două hahalere oteviste  în Parlament. Cele două entităţi umanoide au intrat de-a buşilea în forul legislativ, la redistribuire şi nu pe bune, ci hairupeşte, doi la legătură. Un El şi o Ea. Sunt legaţi ombilical  nu numai politic ci şi… profesional, ambii au supt lăptic de la Loteria Naţională, norocul le-a umplut în aceeaşi măsură teşcherelele. Sub aspect politic se îngemănează prin oportunism, de cum au simţit în ce direcţia bate vântul, hop şi ei în carul lui Dan Diaconescu. Asta a fost ultima lor şansă de a se mai face vizibili, altfel îi halea anonimatul. Ca orice felină rasată, Liliana Mincă are un acut simţ olfactiv, educat şi hipersensibilizat la şcoala motanului Felix.  Pe timpul campaniei electorale a simţi că electoratul de pe Colegiul Săveni e flămând nevoie mare şi de îndată l-a servit cu gogoşi înfoiate trecute prin praf de zahăr vanilat şi pulbere de speranţă. Bieţii naivi au înfulecat până au transpirat, acum dau din buze şi aşteaptă  materializarea promisiunilor. La Sfântul Aşteaptă!
Corneliu Popescu e un cotoi uns cu toate alifiile, ca orice frustrat profesional  lehămisit de învăţământ, de cum i s-a ivit ocazia a sărit pârleazul pe tarlaua politicii fiind convins că aici îşi poate vedea visul împlinit folosindu-se doar de minciună. Şi cum asta îi era amprentată  pe genă, nu i-a fost deloc greu să urce spre vârful piramidei. Asta se întâmpla pe la începutul anilor ’90. Cum stânga era ocupată, plină de oportunişti de teapa lui, s-a furişat în salonul de lux al unui partid istoric, la PNL. I-a mers cât i-a mers dar când ai săi colegi i-au mirosit caracterul l-au aruncat în stradă. În perplexitate n-a rămas prea mult timp, a fost salvat de conjudeţeana sa, nimeni alta decât „sora” Liliana.
Dacă de la alegeri încoace deputata Mincă a mai păşit prin teritoriu încercând să mai ia ochii electoratului cu două-trei gesturi de caritate, e drept, abia perceptibile cu ochiul liber, senatorul Popescu tace ca… mortul în păpuşoi, aşteaptă să treacă cei trei anide mandat pentru a gusta în tihnă din pensia de parlamentar.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
 Senator de Botoşani – jumătate de miliard de lei vechi de la Loterie - DOCUMENT
 „Zâna Jucăriilor” a venit din Parlament la săracuţii din Botoşani – FOTOGALERIE