După alegerile din 2012, România e încă în campanii electorală. N-o spun eu, ci o spun „faptele” aleşilor noştri; fie că vorbim de primari şi consilieri locali, de parlamentari sau de guvernanţi. Ştim bine că pe timpul unei campanii electorale, minciuna are cea mai mare valoare, antrenată cu dibăcie într-un discurs persuasiv poate căpăta conotaţii magice, paralizând minţile „adrisanţilor”.
Aspect ştiut de orice terchea-berchea politic. Şi cum românul e dotat de la natură cu o minte „poroasă”, asemenea unui burete, este dispus să absoarbă tot ce i se oferă prin viu grai. De când USL a preluat puterea, nimic nu s-a schimbat în ţărişoara asta, din contra, lucrurile merg din rău în mai rău. Guvernanţii mint cu zâmbetul pe buze, primarii o fac la fel, consilierii şi parlamentarii îşi văd în continuare de propriile afaceri, liderii de sindicat se prefac iritaţi dar nu fac decât să arunce petarde pentru a crea ceaţă în jur, iar cei cărora le chiorăie maţele de foame se mulţumesc cu două-trei scoverzişi un mic bonus la salariu neinteresându-i faptul că preţurile explodează. Cam asta e „Poza „sepia” cu România pe fundal” pe care ne-o oferă politicienii. Se pare că nu dorim în nici un fel să ne desprindem de lumea conului Iancu; suntem o ţară plină de Caţavenci şi de
Chicoş Rostogani, vorba unui publicist de la
Dilema Veche:”
România e un teritoriu autonom, indivizibil şi inconfundabil, cu oameni minunaţi, cu mulţi neuroni în dotare, dar cu mai multe metehne în exprimare”.
CITEŞTE:
SCRIE SCRIITORUL : Eminescu şi ştiuletele ecologic
Din vara anului trecut suntem în post-campanie electorală, românul are parte de şi mai multă minciună. Cei care au câştigat alegerile, într-un mod covârşitor, încă nu s-au apucat de muncă. Este de ajuns să trageţi cu privirea spre ceea ce se întâmplă sub nasul nostru, aici la
Botoşani. Lupta politică n-a încetat, doar că s-a nuanţat niţel. În ringul de box au rămas doar doi protagonişti, paradoxal, tocmai cei care până nu demult se dădeau fraţi de cruce şi de haiducie. Botoşănenii, de la cei cu burta goală până la cei cu teşchereaua plină, sunt simpli privitori la spectacolul grotesc pe care ni-l oferă aşa zişi noştri politicieni. După ce aproape un an s-au studiat, s-au mirosit, s-au momit, de câteva luni au trecut la agresivităţi penale; atât peneliştii, dar mai ales pesediştii. Folosesc tot felul de lovituri mişeleşti încercând înjunghierea cât mai rapidă a adversarului. Plângerile penale curg gârlă, instituţiile statului sunt folosite drept arme contondente. Singurul lucru comun este minciuna, este asemenea unui tampon steril, se foloseşte pentru badijonarea rănilor. Să ştiţi, din această luptă golănească doar populaţia judeţului e lovită sub centură.
CITEŞTE:
SCRIE SCRIITORUL după RUŞINE portariuc: Primarul Păcală şi ocara sindicală
E bine poate de surprins o repriză din lupta celor mai agresivi buldogi de
Botoşani, care o ţin numai în upercuturi. E vorba de
Ovidiu Portariuc şi
Florin Ţurcanu. Privind spre colţul primăraşului, dăm cu ochii peste agitatul său antrenor, Mihai Tincu; lac de transpiraţie, cu faţa marcată de ură viscerală, gesticulând şi încurajându-l din toţi rărunchii pe neînfricatul Ovi, care e asemenea unui pui de guguştiuc căruia abia de i-au cresc tulei. În colţul albastru, cu bicepşii la vedere, e Florin Ţurcanu. Are câteva kile în plus faţă de adversar, dar acest lucru nu mai contează într-o luptă politică, dă din mâini ameninţător spre colţul roşu. Pare mai relaxat, mai stăpân pe mijloacele sale de atac, probabil şi datorită faptului că se simte ocrotit de ochii soţiei, care-l încurajează şi-i ţine pumnii. Rezultatul vi-l pot spune fără a greşi, cel făcut KO este
botoşăneanul de rând. Păi
domnul primar, în afara de-a arunca invective către fosta administraţie şi de ne servi zilnic cu minciuni, n-a făcut nimic pentru oraş.
Florin Ţurcanu, de cum a ocupat scaunul de preşedinte, are o singură grijă, aceea de a-şi promova imaginea în mod abuziv. A uitat un singur lucru, în prag de iarnă cărţile poştale cât şi celelalte materiale de propagandă nu ţin nici de foame şi nici de frig. Orice exces strică.
Atenţie, cultul personalităţii e o meteahnă a politicianului mărunt! Şi apoi, românul nu poate fi păcălit la nesfârşit, când ajunge la capătul răbdării , e vai şi amar de spinarea mincinosului.
Lucian ALECSA
[[banner]]
